De la bunici, către nepoți

De la bunici, către nepoți este una dintre întâlnirile pe care parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei a găzduit-o într-o zi frumoasă și caldă de Duminică. Se spune că cel care nu are un bunic, ar trebui să își caute și nu de multe ori, aceste vorbe au conținut mult adevăr. Bunicii au fost dintotdeauna un izvor de inspirație, modele pe care societatea le-a promovat de-a lungul timpului.
 

În cadrul întâlnirii ne-am dorit să cunoaștem mai bine o parte din bunicile bisericii și să împărtășim împreună cu acestea povețe, povești, gânduri care să ajute copiii și tinerii să Îl înțeleagă mai bine pe Dumnezeu.
 

Doamnele invitate au readus amintiri despre sărbătorile din familie, despre preoți cu har, despre apropierea lor de Mântuitorul Iisus Hristos. Cei mici au aflat că si bunicile noastre L-au cunoscut pe Dumnezeu mai întâi în copilărie și apoi, în viața de adult. Unele probleme de sănătate, încercări pe care le-au trecut cu bine, ori nevoia de liniște au apropiat sufletele acestora de biserică și au pus nădejde acolo unde era nesiguranță, ușurare acolo unde era apăsare și vindecare acolo unde era durere. Citește mai departe…

Canonul cel Mare

Ne aflăm la începutul postului cel mare care ne pregătește pentru cea mai importantă sărbătoare din calendarul ortodox – Învierea Domnului. În primele zile din această călătorie sufletească de șapte săptămâni, Biserica a așezat cântările Canonului cel mare, întocmit de Sfântul Andrei Criteanul. De luni seara până joi, credincioșii se adună în biserică, unde, într-o atmosferă adâncă, de pace și liniște, participă la slujbele rânduite anume pentru a ne pregăti să parcurgem acest drum anevoios al postului.
 

Canonul Sfântului Andrei este un imn liturgic de pocăință, cântat pe o muzică lină, aproape tristă, ce predispune la meditație și la întoarcere către noi înșine. Este pus în chiar primele zile ale postului pentru a face trecerea de la tumultul vieții din afara postului, către noi înșine, către viața noastră interioară. Căci ce altceva este acest pelerinaj sufletesc, cum l-a numit părintele Iustin în predica sa, dacă nu o călătorie spre noi înșine, ca a fiului risipitor? O călătorie în care pornim, din țara plăcerilor, cea îndepărtată de suflet, către Acasă, către Tatăl, către Hristos ascuns în inima noastră, pe care nădăjduim să-L găsim strălucind în Învierea Sa, la finalul călătoriei.
 

Așa cum ne îndeamnă cântările acestui canon, cea mai mare grijă pe care se cuvine să o avem, îndeosebi în perioada postului, este grija pentru sufletul nostru, prin cultivarea vieții interioare. Cum vom face aceasta? Prin postire și înfrânare, în primul rând, apoi prin trezvie, prin atenta supraveghere, prin retragere din lume și din tumultul vieții sociale, prin liniștire și prin rugăciune. Citește mai departe…

Proiecție film “Unde ești, Adame?”

În data de 30 ianuarie 2024 parohia noastră a avut calitatea de organizator al unui eveniment deosebit, care a adunat laolaltă marea familie a bisericii Sfânta Vineri – întâlnire cu producătorul filmului Unde ești, Adame? și proiecția filmului.
 

Producătorul acestui documentar istoric este Arhid. Oleksandr Plyska, aflat într-un turneu de promovare și dăruire a acestei comori cinematografice către comunitățile și sălile de cinema care doresc să îl proiecteze. Evenimentul a debutat cu o cântare și un cuvânt al producătorului, a urmat apoi proiecția filmului, din nou cuvântul producătorului și un cuvânt al părintelui paroh Iustin Manta.
 

În cuvântul său de început, producătorul a povestit cum a luat naștere acest film.
 

A fost filmat în 4 ani, timp de 80 de ore, din care au fost extrase 80 de minute de proiecție. Filmările au fost realizate în timpul a 10 expediții de câte 20-30-40 de zile, petrecute în mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos, intervale în care arhid. Oleksandr locuia în mănăstire, viețuind și muncind ca și monahii. Mănăstirea Dohiariu este o mănăstire ortodoxă greacă din Muntele Athos și este a zecea, în ordine ierarhică, dintre cele douăzeci de mănăstiri din Sfântul Munte. Eroul principal al filmului este egumenul mănăstirii, Grigorie, pe care producătorul l-a întâlnit în anul 2005, moment în care s-a născut ideea filmului. Abia după 6 ani a primit binecuvântarea de a începe să filmeze căci, așa cum a spus starețul, nu voia ca filmul să fie despre el. Citește mai departe…

Conferința “Vindecare, Îmbunătățire: Lucrarea Harului și Oferta Tehnologiilor”

Conferința a fost susținută de către Părintele Răzvan Ionescu, Prodecan al Centrului de Studii și Cercetări “Dumitru Stăniloae” din Paris, la Biserica “Sfânta Vineri – Drumul Taberei”, 29 ianuarie 2024.

Boboteaza

După marea bucurie a Nașterii Domnului, cântată în slujbe și în colinde strămoșești, urmează o nouă sărbătoare – Botezul Domnului.
 

La peste două mii de ani, trecuți de la botezul Domnului în râul Iordanului, această sărbătoare împărătească a Epifaniei este la fel de mare și de cinstită de credincioși. Oamenii se îngrijesc să aducă acasă agheasmă mare spre a-și stropi casele și a gusta din această apă sfințită, spre folos sufletesc și trupesc, pe care apoi o păstrează la loc de cinste în casele lor.
 

Însemnătatea specială a acestui praznic constă în arătarea Treimii, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, care niciodată nu S-a arătat atât de minunat de deplin: glasul Tatălui S-a auzit din Ceruri, numindu-L “Fiu iubit”, Duhul Sfânt S-a arătat în chip de porumbel, iar Fiul Și-a plecat capul sub mâna pământească a lui Ioan, spre a împlini legea.
 

Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numește și Epifania sau Arătarea Domnului, căci acum El S-a arătat lumii, care nu Îl cunoștea, nu știa că El este Mesia. Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicînd: “Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit”, iar Duhul Sfânt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Citește mai departe…