Proiecție film “Unde ești, Adame?”

În data de 30 ianuarie 2024 parohia noastră a avut calitatea de organizator al unui eveniment deosebit, care a adunat laolaltă marea familie a bisericii Sfânta Vineri – întâlnire cu producătorul filmului Unde ești, Adame? și proiecția filmului.
 

Producătorul acestui documentar istoric este Arhid. Oleksandr Plyska, aflat într-un turneu de promovare și dăruire a acestei comori cinematografice către comunitățile și sălile de cinema care doresc să îl proiecteze. Evenimentul a debutat cu o cântare și un cuvânt al producătorului, a urmat apoi proiecția filmului, din nou cuvântul producătorului și un cuvânt al părintelui paroh Iustin Manta.
 

În cuvântul său de început, producătorul a povestit cum a luat naștere acest film.
 

A fost filmat în 4 ani, timp de 80 de ore, din care au fost extrase 80 de minute de proiecție. Filmările au fost realizate în timpul a 10 expediții de câte 20-30-40 de zile, petrecute în mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos, intervale în care arhid. Oleksandr locuia în mănăstire, viețuind și muncind ca și monahii. Mănăstirea Dohiariu este o mănăstire ortodoxă greacă din Muntele Athos și este a zecea, în ordine ierarhică, dintre cele douăzeci de mănăstiri din Sfântul Munte. Eroul principal al filmului este egumenul mănăstirii, Grigorie, pe care producătorul l-a întâlnit în anul 2005, moment în care s-a născut ideea filmului. Abia după 6 ani a primit binecuvântarea de a începe să filmeze căci, așa cum a spus starețul, nu voia ca filmul să fie despre el.
 

Odată începute filmările, după cea de-a doua expediție a intervenit prima provocare: nu au mai știut ce să filmeze și să proiecteze. Așa că, în cea de-a treia expediție au venit fără aparatura de filmare și nu au fotografiat și filmat nimic. Pentru că, spune arhid. Oleksandr, cele mai frumoase fotografii din viața noastră sunt cele nefotografiate; cele făcute cu inima. Atunci, în cea de-a treia expediție în care echipa de filmare nu a avut camera, s-a născut întrebarea ce vor spune oamenilor prin acest film. Și răspunsul a venit: Nu vom spune nimic. Filmul nu este despre părerea noastră.
 

O altă particularitate a filmului este că nu are coloană sonoră, pentru că vocile eroilor sunt ele însele o muzică. Părintele Grigorie cugetă mult la sensul vieții monahale, discutând cu regizorul în fața camerei de filmat. Acest bărbat carismatic, plin de viață și iubire, devine perla documentarului, având o experiență duhovnicească care l-a încununat cu o cunoaștere profundă a sufletului omenesc și a râvnei acestuia către întoarcerea la starea primordială a lui Adam, se spune în prezentarea filmului de pe site-ul Basilica.
 

După proiecția filmului, producătorul și-a continuat cuvântul său cu povestea, pe scurt, a morții starețului Grigorie, petrecută în anul 2018. În Athos există obiceiul ca, la moartea și înmormântarea unui egumen, să vină monahi și egumeni din toate celelalte mănăstiri. El însă a lăsat prin testament ca monahii săi să nu anunțe pe nimeni de adormirea sa decât după înmormântare. Și astfel s-a făcut. El a adormit la ora 23, iar până dimineața la ora 10, toată procesiunea de înmormântarea se încheiase, și abia apoi au fost anunțați și ceilalți.
 

Care este semnificția titlului filmului? Despre această semnificație a vorbit producătorul. Unde ești, Adame? sunt cuvintele adresate de Dumnezeu, în Rai, primului om, după ce acesta mâncase din pomul oprit și s-a ascuns după copac. Făcând o comparație între primul om, Adam, și un copil, care se ascunde de părintele său când face o boacănă, el explică titlul, prin întrebarea pe care Dumnezeu o adresează fiecăruia dintre noi, așa cum un părinte își întreabă copilul. Oamenii, după ce fac un lucru rău, tind să se ascundă de Dumnezeu. Însă monahii nu fac asta. Ei ies în fața lui Dumnezeu și Îi cer iertare, ei fac tot posibilul să comunice cu Dumnezeu. Ei trăiesc o viață care îi miră pe ceilalți și se gândesc la un singur lucru: cum să se schimbe pe ei înșiși.
 

După cuvântul producătorului filmului a luat cuvântul părintele paroh Iustin Manta, al cărui cuvânt îl redăm în continuare:
 

Dacă, din acest film, am rămâne exclusiv la imaginea monahilor de la Muntele Athos, probabil că l-am văduvi de un mesaj creștinesc universal întrucât mulți suntem căsătoriți, oameni din lume, iar unii dintre noi nu o să ajungem niciodată în acel loc binecuvântat de Maica Domnului.
 

Un părinte de la Sfântul Munte spunea că nu există două Evanghelii, una pentru monahi și alta pentru mireni, ci toți am primit aceeasi Evanghelie, aceeași chemare la mântuire. Sfânta Scriptură ne arată că sunt două modalități de a răspunde acestei chemări: monahismul și căsătoria. E adevărat că sunt căi diferite, iar una dintre ele este adâncă, luptă directă, și anume aceasta, a monahilor, către care privim cu uimire și drag și cu luare aminte. Lupta lor este model pentru noi.
 

Dar avem și noi, cei din lume, lupta noastră, a fiecăruia. Oare nu ni se cere și nouă smerenie și castitate, în sensul fugii de desfrânare, fie și cu mintea, și păstrarea fidelitații față de soț/soție? Nu ni se cere oare rugăciune adăugată sau chiar neîncetată?…
 

De fapt, în acest film, am văzut simbol al căutării Iubirii celei dintâi, a aceleia care ne-a căutat mai întâi pe noi. Întrebarea “Unde ești, Adame?”, care s-a auzit în Rai după cădere, a fost pusă ca, prin eventualul răspuns cu pocăință, să se repare rana pe care omul, prin mândrie și neascultare, a făcut-o comuniunii în iubire dintre el și Dumnezeu.
 

Sfinții Părinți spun că Hristos s-ar fi întrupat indiferent dacă Adam ar fi căzut sau nu, pentru că, în marea Sa iubire, Dumnezeu ne-a creat să fim parteneri veșnici ai acestei iubiri.
 

Și nu exista o altă posibilitate mai profundă ca omul să se unească cu Dumnezeu decât în Noul Adam, în Hristos, care este Dumnezeu – Omul. Aceasta este, de fapt, și marea diferență, printre altele, dintre creștinism și alte religii – această uriașă legătură de dragoste teandrică în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Noul Adam.
 

De aceea, în Sâmbăta Mare, Hristos, coborând în Iad, îl căuta pe Adam, strigând: “Unde esti, Adame?”. Aceasta este, de fapt, întrebarea pe care Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, o adresează fiecăruia dintre noi. Puneți, în loc de “Adam”, numele dumneavoastră? Ce răspuns dăm? Unde ne aflăm pe calea urcușului duhovnicesc?
 

“Unde esti, Ioane, Vasile, Gheorghe, Mario…?”
 

Dacă nu avem un răspuns pe care conștiința să îl dea, adică să putem spune îndată: în Tine, Doamne, în Biserica Ta, prin spovedanie, împărtășanie, participarea la Liturghie, luarea-aminte la cuvântul Sfinților Părinți și al marilor duhovnici contemporani, și altele asemenea, cel mai probabil am ratat lucrarea harului Domnului nostru Iisus Hristos, și “dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt”.
 

De aceea, eu nu am văzut aici doar un film, ci mai degrabă am auzit un glas, o voce, o strigare de sus, din Sfântul Munte, pentru fiecare dintre noi: “Pregătiți-vă inima, pentru că Raiul și iadul încep de aici, de pe pământ. Cine nu este în comuniune cu Hristos, cine nu Îl simte pe Hristos viu, și pe Sfinți vii, și pe Maica Domnului vie, cine nu simte comuniunea harului aici prin vie rugăciune, nu vor avea parte de/cu El.
 

Ce bine ar fi ca răspunsul la această întrebare “Unde ești?” să fie: “Doamne, sunt în iubirea Ta. Doamne, sunt în rugăciunile Maicii Tale. Doamne, sunt prieten cu prietenii Tăi, cu Sfinții Tăi.
 

AMIN!
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)