Cateheză copii – 16 Sfinte românce canonizate în anul 2026

În Duminica Ortodoxiei copii, tineri și părinți din parohia noastră au participat la activitatea Cele șaisprezece Sfinte românce canonizate în anul 2026. Anul comemorativ al Sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame) face referire la modele de evlavie, credință și jertfă pentru Dumnezeu, urmând exemplul Maicii Domnului, cea a cărei iubire este izvor nesfârșit.
 

Fiecare dintre Sfintele prezentate a avut propriul mod de slujire pentru Hristos. Fie că au ales haina monahală, fie că au urmat calea familiei, ele au dat dovadă de virtuți precum: smerenia, curajul, înțelepciunea, dar mai ales iubirea creștină.
 

Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica (12 aprilie) era din București. Rămasă văduvă, Floarea a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea. A trecut la cele veșnice la 8 noiembrie 1833. Prin darurile primite de la Domnul, a ajutat mulți creștini în problemele pe care le aveau.
 

Schimonahia Mavra de pe Muntele Ceahlău (4 mai) s-a născut pe Valea Bistriței cu numele de Maria și a îmbrățișat de tânără viața monahală la Schitul Silvestru. Iubea tăcerea, biserica și neîncetata rugăciune. Dormea puțin, adesea pe scaun, făcea sute de metanii, mânca o dată pe zi, seara, și se mulțumea cu pesmeți muiați în apă și cu puține legume. Era cunoscută pentru harul de a îmblânzi animalele.
 

Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași (24 mai) s-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grășeni din Basarabia. A fost învățătoare, iar în 1940 a fost deportată în Siberia pentru 15 ani de suferință. Ajunsă la Catedrala Mitropolitană din Iași, și-a dedicat timpul rugăciunii, traducerii sau transcrierii de acatiste și ajutorării celor în nevoi.
 

Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi (5 mai) s-a născut în Sibiu și a fost crescută de la vârsta de cinci ani la Mănăstirea Sărăcinești-Vâlcea. A devenit stareță la Mănăstirea Horezu în 1922. După ce s-a îmbolnăvit grav în 1926, a fost vindecată prin rugăciune către Maica Domnului, pentru a mai sluji în casa Lui Dumnezeu până în 1935.
 

Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea (5 iunie) a intrat de tânără pe calea vieții monahale. La doar 15 ani, în 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea. S-a îmbolnăvit grav, dar rugăciunile la Sfântul Ioan Iacov Hozevitul au salvat-o. În anul 2003, s-a retras pe Muntele Giumalău, unde a dus o viață pustnicească, în singurătate și nevoință aspră. A trecut la Domnul pe 6 iunie 2014, la doar 44 de ani.
 

Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv (6 iulie) a avut 12 copii, pe care i-a crescut în frica Lui Dumnezeu. S-a retras la bătrânețe la mănăstire, unde a fost tunsă în monahism chiar de părintele Dometie, primind numele de Filotimia. A trecut la Domnul în anul 1989, primind în vis vestea chiar de la fiul său.
 

Sfânta Olimpiada de la Fărcașa, mama Sfântului Petroniu de la Prodromu (4 iulie) a crescut și a trăit în evlavie, păstrând cu sfințenie posturile, sărbătorile și datinile strămoșești. Deși nu știa carte, cunoștea pe de rost rugăciuni, tropare și psalmi, având o credință simplă, dar puternică. Mamă a 8 copii, a avut ca virtute milostenia.
 

Sfânta Cuvioasă Nazaria (17 august) s-a născut la Braşov. A fost căsătorită şi a născut doi copii. După moartea soţului, a rămas văduvă de tânără. La scurt timp, prin voia lui Dumnezeu, şi-a pierdut şi copiii. Rămasă singură şi dorind să slujească lui Hristos, a intrat în viaţa călugărească, devenind stareța Mănăstirii Văratec.
 

Sfânta Cuvioasă Olimpiada a renunțat la grijile lumești și a plecat să slujească lui Hristos în Mănăstirea Topolița din Neamț. În 1785, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, a început construcția unei biserici din lemn într-un loc liniștit din pădurile Văratecului, marcând astfel înființarea Schitului de maici Văratec. Este sărbătorită în 17 august.
 

Sfânta Elisabeta Brâncoveanu de la Văratec (17 august) s-a născut în 1776 la Iași. În anul 1793 s-a căsătorit cu banul Grigore Brâncoveanu din Țara Românească. Cei doi soți s-au îngrijit de biserica Sfânta Treime din Brașov și Domnița Bălașa din București, de mănăstirile Bistrița și Viforâta. După moartea soțului, a ridicat un spital. S-a retras la Văratec, unde a murit în 1857.
 

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu (16 August) a avut 11 copii și a fost un ajutor de nădejde pentru soțul său, Sfântul Constantin Brâncoveanu. A sprijinit activ ctitoriile religioase, fie prin ridicarea unor lăcașuri noi, fie prin restaurarea celor vechi. Totodată, a încurajat educația și cultura, susținând școli, tipografii și biblioteci. A sprijinit tipărirea de cărți în mai multe limbi și dezvoltarea artelor.
 

Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș (23 septembrie) a fost soția domnitorului Neagoe Basarab și mai târziu monahie la Mănăstirea Ostrov. A avut 6 copii și, după moartea soțului său, a plecat în Ardeal, apoi în Bucureți, unde se călugărește. Împreună cu soțul său, a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeș și au început construcția Schitului Ostrov din Călimănești.
 

Sfânta Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna (1 decembrie) s-a căsătorit de tânără, iar la vârsta de 18 ani a devenit mamă. Când soțul său a trecut la catolicism, Sfânta Anastasia a decis să-și apere cu toată îndârjirea credința și, mai ales, sufletele copiilor săi. A devenit un model de mamă creștină care, în cele mai grele momente, nu s-a lepădat de valorile în care credea.
 

Sfânta Magdalena de la Mălainița (15 octombrie) s-a născut în anul 1895, iar când soțul său a căzut pe front și-a întărit credința, zicând mereu: Vede Dumnezeu. Trăia ca o călugăriță în lume, postea mereu, se ruga noaptea și îndruma oamenii spre legea lui Dumnezeu. A ținut strana bisericii din Mălainița atunci când aceasta a rămas fără preot, mergând 5 km pe jos.
 

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești (19 decembrie) a fost adusă în România, unde a fost vindecată miraculos de o fractură la coloană. În 1927, s-a dedicat activităților misionare, distribuind cărți și iconițe în sate. Trăia în asceză – dormea în genunchi, pe zdrențe, fără foc iarna și cu rugăciune neîncetată. Sfârșitul vieții sale pământești a fost mucenicesc.
 

Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana (23 decembrie) avea o voce deosebit de plăcută și o prezență aparte. Se ruga în pădure, unde era zărită făcând sute de metanii. Viața ei duhovnicească era ascunsă sub o formă de nebunie pentru Hristos. Trăia cu multă mulțumire duhovnicească, iar vorbele ei, de fiecare dată, se adevereau. După intrarea în mănăstire, i s-a încredințat ascultarea la porci, o slujire smerită pe care a împlinit-o vreme de patruzeci de ani.
 

În finalul activității am concluzionat că indiferent de calea aleasă, mirean sau monah, mântuirea este atât de ușor de câștigat, dacă știm cum să pășim spre ea. Rugăciunea, gândul cel bun, nădejdea, smerenia, dar mai ales dragoste față de Sfânta Treime sunt sprijin și reper pe drumul spre Mântuitorul Hristos. Să ne lumineze Dumnezeu tuturor calea spre El!