16.03.2026

Duminica Sfintei Cruci

260315-Duminica-Sfintei-Cruci-1

Atât în cărțile de cult ale Bisericii, cât și în calendarul ortodox, cea de-a treia Duminică din Sfântul și Marele Post al Paștilor mai este numită și Duminica Sfintei Cruci.
 

Unii istorici bisericești susțin că această cinstire a Sfintei Cruci la jumătatea Postului Paștilor ar avea la origine mutarea, de la Ierusalim la Apamea (Siria), a unui fragment din Crucea Răstignirii. Acesta a fost trimis de către Arhiepiscopul Ierusalimului de atunci, confratelui său Alpheios, Episcopul Apameei, pentru a-l ajuta în construirea unei biserici.
 

În cadrul Utreniei de Duminică, după Doxologia Mare, Sfânta Cruce, împodobită cu flori, este purtată într-o procesiune și adusă în mijlocul Bisericii spre închinare. În acest timp, strana cântă de trei ori Troparul Sfintei Cruci, apoi imnul Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudam și o slăvim.
 

Duminica Sfintei Cruci este așezată la jumătatea Postului Mare, în mijlocul urcușului duhovnicesc, servind drept odihnă pentru credincioșii obosiți, oferindu-le încurajare să continue drumul spre Înviere.
 

Sfinți Părinți fac o analogie între Pomul vieții, sădit de Dumnezeu în mijlocul grădinii, și sărbătoarea Sfintei Cruci, rânduită în mijlocul Postului Mare.
 

O primă semnificație a acestei asemănări simbolice este aceea că, prin neascultarea poruncii de a posti, omul a pierdut, în Rai, accesul la Pomul Vieții și a căzut sub puterea morții. Însă Sfânta Cruce este privită ca noul Pom al Vieții, lemnul pe care S-a răstignit Hristos, prin care moartea s-a biruit și omul a primit iarăși viața veșnică.
 

Dacă prin gustarea din pomul cunoștinței binelui și răului a venit moartea, prin gustarea sau cinstirea lemnului Crucii, credincioșii primesc vindecare sufletească și trupească.
 

Îmbărbătați de toate acestea, pornim mai departe pe cărarea care urcă spre Înviere, încredințați fiind că slava vine întotdeauna după cruce și răstignire.