Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Cateheză cu tema “Despre superstiții”

Miercuri, 30 noiembrie 2022, începând cu ora 18.00, vă invităm la cateheză unde vom vorbi despre “Despre superstiții”.
 

Vă așteptăm cu drag!

Sfântul Apostol Andrei

Luna noiembrie în 30 zile: pomenirea Sfântului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Datori sîntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dînsul, acum se roagă de-a pururea pentru mîntuirea şi ocrotirea noastră.
 

Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osîrdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădîndu-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osîrdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pămînt şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.
 

Apoi şi cu putere de sus s-au îmbrăcat şi cu limbi de foc s-au îmbogăţit, făcîndu-se din pescari, apostoli şi din vînători de peşti, vînători de oameni, după cum însuşi Domnul le-a făgăduit, zicînd: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vînători de oameni. Apoi ca nişte cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe care o vede soarele au alergat şi pe neamuri le-a întors din rătăcire şi de la închinarea de idoli la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare ţară, cetate, sat şi loc, răbdînd bătăi, chinuri, vărsări de sînge şi moarte în fiecare zi. Citește mai departe…

Recomandare “Grădină inimii”, Sfânta Împărăteasă Alexandra Feodorovna

Când ne gândim la sfinți, adesea ne gândim la niște nume din calendar sau la anumite date la care sărbătorim ceva. Uităm, deseori, că sfinții au fost oameni, ca și noi, că au trăit pe pământ și au știut să își câștige Împărăția Cerurilor și, mai mult, că sunt vii și rugători pentru noi, în Cer.
 

Unii dintre ei au lăsat urme ale trecerii lor prin viața aceasta, fie că au format comunități, au ridicat biserici și mănăstiri, au făcut vindecări, și-au pus talanții în slujba oamenilor ori au lăsat cuvinte de folos, de întărire și îndrumare, în cărți care au rămas peste ani.
 

Este cazul cărții pe care v-o recomandăm, o carte deosebit de frumoasă prin gingășia, puritatea și dragostea care îi străbat paginile.
 

Cartea “Grădină inimii”, apărută la editura Ortodoxia, cuprinde cugetări ale Sfintei Împărătese Alexandra Feodorovna, soția ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea.
 

Viața lor nu a fost deloc lipsită de greutăți, dar acestea nu au venit din interiorul familiei lor, căci s-au iubit unul pe altul și s-au susținut, ci din afară, de la poporul rus, care nu au acceptat-o, nici plăcut-o niciodată pe Împărăteasa prea sobră, tăcută și smerită, după părerea lor. Sfârșitul familiei țariste a fost tragic, fiind asasinați împreună cu cei cinci copii ai lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei.
 

Cartea este structurată în patru părți. În prima parte aflăm despre viața împărătesei, iar în celelalte citim însemnările și cugetările ei despre căsătorie și viața de familie, urmate de pagini din jurnalul împărătesei, adevărate scrieri de cateheză ortodoxă, cu atât mai valoroase și tulburătoare, cu cât sunt scrise de o femeie ce a fost născută în luteranism și a trecut la ortodoxie prin căsătorie. Citește mai departe…

Recomandare “Mihai își cunoaște duhovnicul”, Cătălina Gheorghian

Pentru că ne apropiem de postul Crăciunului, vă recomandăm azi o carte pentru copii, despre ce înseamnă duhovnicul și cum să îi aducem pe copii la spovedit.
 

Deseori părinții care merg la biserică se așteaptă ca și copiii lor să îi urmeze și să le împărtășească valorile. Când sunt foarte mici este mai ușor, însă, crescând, ei au nevoie să înțeleagă ceea ce trăiesc, pentru a împărtăși părerile și credințele părinților. În afară de exemplul personal, copiii pot înțelege mult mai bine lucrurile prin intermediul poveștilor.
 

Cartea “Mihai își cunoaște duhovnicul”, este scrisă de Cătălina Gheorghian în stilul dulce și duios în care ne-a obișnuit. Căci scriitoarea, ea însăși mamă a patru copii, se face ecou al întrebărilor tuturor copiilor. Iar prin glasul lui Mihai, personajul principal din poveste, dă glas tuturor frământărilor, neliniștilor, căutărilor și bucuriilor copiilor de pretutindeni.
 

Cartea, apărută în anul 2021 la editura Doxologia, este, după cum spune însuși subtitlul ei, “O minunată călătorie pentru copii în lumea Spovedaniei”.
 

Mihai, un băiețel care a împlinit 7 ani, află de la părinți că de acum este nevoie să se spovedească, înainte de a se împărtăși. Însă el nu știe prea multe despre asta, așa cum multi copii nu știu.
 

Ca și în cartea apărută anterior (“Tu știi ce este postul, Mihai?”), în care Mihai învață despre post, el are un prieten bun care îl ascultă, îl povățuiește și îl învață despre lucrurile mai mici sau mai mari și mai importante. Și cine să aibă mai multă răbdare, dragoste și înțelepciune decât îngerul păzitor? Acesta îl poartă pe Mihai în timp și spațiu, pentru a-l ajuta să afle și să înțeleagă mai bine oameni, momente și întâmplări. Citește mai departe…

Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Sfânta Liturghie

În data de 14 octombrie biserica noastră își sărbătorește, an de an, hramul principal. E ziua Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, al cărei veșmânt ne împodobește și îmbogățeste, cu har și binecuvântare, biserica.
 

Gătită de sărbătoare ca o preafrumoasă mireasă, biserica noastră și-a primit enoriașii, pelerinii, dar și preoții invitați să slujească Sfânta Liturghie, în mijlocul cărora s-a aflat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.
 

Slujba arhierească a fost ascultată de mii de oameni care au venit să-i aducă cinstirea cuvenită ocrotitoarei noastre, Sfânta Parascheva, una dintre cele mai iubite sfinte din calendarul ortodox.
 

Viața ei este asemănătoare cu a multor Sfinți, prin dragostea de Dumnezeu, prin urmarea voii Lui, prin smerenie, rugăciune fierbinte și viață închinată lui Hristos, căci sfânta a fost, în această viață, monahie.
 

Ceea ce o face atât de iubită este dragostea ei pentru oameni, dusă la o măsură greu de înțeles chiar și de mama ei, de altfel, o femeie bine-credincioasă. Încă de când era numai o copilă, Parascheva își schimba adesea hainele frumoase și prețioase cu cele zdrențuite, purtate de copiii săraci din localitatea ei natală, Epivata. Câți copii sau adulți ar face, azi, acest gest? Citește mai departe…

Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Priveghere

E neobișnuit de cald pentru jumătatea lunii octombrie și pentru cum a fost, mai mereu, ziua Sfintei Parascheva.
 

Azi e ajunul zilei ei, aerul e cald și plăcut și adie un vânticel care poartă prin toată curtea bisericii miros de busuioc.
 

E hram la biserica noastră, iar la racla Cuvioasei, așezată afară, în dreapta bisericii spre cinstire, s-au adunat ghirlande de flori în nuanțe de galben și verde și pelerini, veniți să își aducă mulțumirile și să îi spună durerile. Iar Cuvioasa este aici, clipă de clipă, de ziua ei și în toate zilele, așteptându-ne șoaptele și suspinele, gata să le ducă înaintea lui Dumnezeu.
 

Încet, încet, se adună oamenii, obosiți și îngândurati ca după o zi de muncă.
 

După un timp se simte la toți o înviorare a spiritului care răzbate în exterior în chip de zâmbet și lumină. Este lăsarea deoparte a grijilor lumești nesfârșite și întorcerea, pentru un timp, către noi înșine, în adâncul inimii, unde ne așteaptă Hristos cel preamărit întru Sfinții Lui. Citește mai departe…