Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Cateheză cu tema “Despre frică”

Miercuri, 21 ianuarie 2026, începând cu ora 18.00, vă invităm la cateheza cu tema “Despre frică”.
 

Vă așteptăm cu drag!

Botezul Domnului nostru Iisus Hristos

Luna ianuarie în 6 zile: se prăznuiește sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Epifania sau Boboteaza).

Domnul nostru Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din Egipt, vieţuia în Galileea, în cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rânduiala de dascăl sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos până la aceşti ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu şi Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui.
 

El vieţuia în Nazaret, cu Preacurata Sa Maică şi cu Iosif, părutul Său tată, care era lucrător de lemn şi cu care lucra împreună. După moartea lui Iosif, singur Domnul făcea acel lucru de mână, câştigând prin osteneală, hrana pentru El şi pentru prea iubita Sa maică, ca să ne înveţe pe noi a nu ne lenevi şi nici a mânca pâinea în zadar.
 

Apoi, împlinindu-se cei 30 de ani şi venind vremea dumnezeieştii Lui arătări – precum zice Evanghelia -, ca să se arate lui Israel: A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimiţându-l pe el ca să-L boteze cu apă. Deci, i-a pus un semn încredinţat după care putea să cunoască pe Mesia, Cel care a venit în lume, precum singur Botezătorul întru a sa bună vestire spune, zicând: Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: “Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-se şi rămânând peste El, Acela este cel ce botează cu Duh Sfânt”. Citește mai departe…

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Luna ianuarie în 7 zile: soborul Sfântului Prooroc înaintemergatorului Botezatorului Ioan.

A doua zi după Sfânta şi dumnezeiasca Arătare, adică Botezul Domnului, Biserica a rânduit încă de la început a se prăznui soborul cinstitului şi slăvitului prooroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creştetul Stăpânului.
 

Deci, îndată după Botezul Domnului, Botezătorul se cinsteşte de toţi şi cu cîntări se slăveşte, pentru că prin sobor se înţelege adunarea poporului în biserică, la cântarea şi slăvirea lui Dumnezeu, întru cinstea şi lauda marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Celui ce se prăznuieşte.
 

Un sobor ca acesta, măcar că se săvîrşea la toate bisericile ce sunt în toată lumea, ba încă se săvârşeşte şi astăzi; însă se face mai ales mare prăznuire în bisericile zidite în numele Botezătorului, precum oarecând în biserica lui de lîngă Iordan, unde a botezat pe Hristos; în Sevastia, unde s-a tăiat de către Irod; în Antiohia, unde mâna lui cea dreaptă a fost dusă de Sfîntul Evanghelist Luca, şi în Constantinopol, unde acea sfântă mână se adusese din Antiohia şi unde mai ales se făcuse soborul acela, de vreme ce se adusese mâna chiar în seara dumnezeieştii Arătări, când se face sfinţirea apelor.
 

Se părea atunci că însuşi Botezătorul soseşte nevăzut la sfinţirea apelor, făcându-se bucurie împăraţilor şi la tot poporul, care cu multă prăznuire săvârşea soborul lui, după ziua dumnezeieştii Arătări. Deci, să săvârşim şi noi cu bucurie duhovnicească soborul Sfântului marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul, rugându-l să mijlocească pentru noi către Stăpânul Hristos, ca să fim şi noi în Biserica celor ce prăznuiesc veşnic, în locaşul cel nefăcut de mână şi acolo, în ceruri, să auzim glasul celor ce dănţuiesc şi prăznuiesc dumnezeieştile arătări cele veşnice, săturându-ne cu ei de vederea feţei lui Dumnezeu, Care Se arată sfinţilor Săi; şi să slăvim cu toate cereştile cete pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

Premiere Concurs “Hristos Se naște, slăviți-L!” și Concert de Colinde

Copiii Îl iubesc pe Dumnezeu. Da, chiar Îl iubesc! Numai că ei Îi arată dragostea curat și sincer, fără să ceară ceva la schimb, fără să aștepte ceva care să contrabalanseze talerul iubirii lor.
 

Asta se vede în frumusețea creațiilor acestora, realizate pentru Concursul Hristos Se naște, slăviți-L!, ajuns la a XI-a ediție. Și an de an, cuvintele se împletesc atât de frumos, versurile par să cânte, decorațiunile sunt atent conturate, iar râvna tinerilor participanți crește parcă odată cu vârsta. Cei mai mari aleg creații digitale sau texte, iar cei mai mici se bucură să confecționeze felicitări, ornamente ori desene frumos colorate, toate amintind de Iisus, Pruncul născut în iesle. Anul acesta tema aleasă a fost Familia, Biserica de acasă, tocmai pentru a sublinia importanța legăturii dintre om și Dumnezeu, dincolo de lumescul care ne înconjoară. Se poate observa apropierea de biserică a celor mici prin ceea ce scriu: “În casa mică, unde-i pace / Se-aprinde candela ușor, / Iar rugăciunea blândă face / Din inimă altar de dor.”, “Dumnezeu este cu noi în fiecare clipă!”, “Tu, Măicuță purtătoare / În brațele tale Comoara Lumii stă în tihnă.”, etc. Câtă smerenie și câtă bucurie, împletite în ceva ce noi, oamenii mari nu putem cuprinde cu mintea. Citește mai departe…

Crăciunul Copiilor

Ce bucurie mai mare poate fi pentru creștini, decât aceea a Nașterii Domnului?
 

Și El Se naște an de an în ieslea din Betleem, în inimile noastre, în inimile copiilor noștri. Numai că ei nu înțeleg această Taină așa ca noi. Ei o simt prin participarea la slujbe, prin Sfânta Împărtășanie, prin colinde, prin bucuria darurilor și a împodobitului brazilor. Această bucurie a venit și în sufletele micuților creștini de la Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei. Mari și mici au pus în brad nu doar globuri, ci și zâmbete, gânduri curate, emoție și speranță, pentru ca la final să se bucure de ceea ce au realizat.
 

Veselia i-a însoțiți pe copii și la colindat. Glasurile lor cristaline vesteau Nașterea Mântuitorului tuturor celor care deschideau ușile inimilor, pentru a-L primi pe Domnul. Colindița, Ciucur verde de mătase, Ia, sculați, voi gazde mari! și alte cântece tradiționale au bucurat mulți dintre creștinii parohiei noastre, iar colindătorii au primit laude pentru frumoasele cântări.
 

În Ajunul Praznicului Nașterii Domnului, micuții au participat la un atelier de decorațiuni. Eu au confecționat globuri, flori din hârtie colorată și alte ornamente minunate, pe care le-au dus în casele lor, având ca peste ani să le amintească de copilărie, de datini, obiceiuri și prietenia ce i-a unit și care se va păstra deasupra timpului. Citește mai departe…

Colindători din Parohia Slon, Protopopiatul Vălenii de Munte

Bucuria marii Sărbători a Nașterii Domnului a fost adusă în biserica noastră de glasurile copiilor din Parohia Slon, Protopopiatul Vălenii de Munte, județul Prahova.
 

Sub îndrumarea părintelui Florin-Adrian Popa și a doamnei preotese Alina-Mihaela, cei mici au recitat poezii și au cântat atât de frumos despre cum Pruncul Iisus Se naște în ieslea din Bethleem. Momentele emoționante au fost o bucurie pentru cei prezenți, amintind, totodată, despre vremurile străvechi și despre ce înseamnă cu adevărat Crăciunul.
 

Înainte de slujba Vecerniei, copiii au fost invitați la un atelier de decorațiuni care avea ca temă familia creștină. Ei au avut ca sarcină să completeze câteva fraze referitoare la propriile familii: Draga mea familie, dacă aș putea să îți ofer un cadou care să nu coste nimic, ți-aș dărui…, Draga mea familie, te rog să…, Draga mea familie, îți mulțumesc pentru că… etc.
 

La finalul activității, cei mici au fost rugați să noteze pe un globuleț un cuvânt care definește familia. Au fost notate siguranță, iubire, respect etc. Toate acestea au împodobit un brăduț ce reprezintă legătura dintre cele două parohii surori, Slon și Sfânta Vineri, o familie întru Hristos Domnul. Citește mai departe…

Parastas 5 ani Părintele Nicolae Burlan

În noaptea de Sfântul Nicolae a anului 2020, părintele Nicolae Burlan, ctitorul bisericii noastre, a plecat la Domnul. Neașteptat, fulgerător, lăsând multă durere și dor în inimile celor care l-au cunoscut și l-au iubit.
 

De la plecarea sa la Domnul au trecut, iată, 5 ani, iar anul acesta a plecat spre Marea întâlnire și doamna preoteasă Romelia Burlan, soția sa.
 

În predica de la slujba parastasului, părintele Iustin Manta a vorbit, în cuvinte pline de dragoste, admirație și recunoștință, despre omul care a fost părintele Nicolae. Nu e ușor, cum spune părintele Iustin, să vorbești despre om, mai ales atunci când acesta a avut multe harisme.
 

Cum să vorbim cu ușurință despre un om care a înrâurit harul lui Dumnezeu asupra altor oameni? Da, este greu să surprinzi în cuvinte, mai ales când acestea sunt și puține, aspecte ale personalității oamenilor mari. Dar despre cei pe care îi iubești poți vorbi fără teama de a greși. Iar părintele Iustin l-a iubit mult pe părintele Nicolae, de aceea cuvintele sale curg lin, pline de emoție, și ne zugrăvesc un chip nou al părintelui Nicolae, înfrumusețat de trecerea timpului, în inima sa și în inimile noastre: luminos, zâmbitor, cinstit, delicat, ferm, capabil să se adapteze oricărui om cu care vorbea, cu o noblețe aparte… Citește mai departe…