Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Sfântul Ierarh Nicolae

Luna decembrie în 6 zile: pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni.

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvântată pereche, petrecând cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfântă – singuri ei fiind rădăcină sfântă – şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tâlcuieşte “biruitor de popor”; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii.
 

După acea naştere, maica sa Nona a rămas stearpă, până la dezlegarea din legăturile cele trupeşti, mărturisind singură firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela, ca numai pe acesta să-l aibă şi întâi şi pe urmă, care din pântecele maicii sale s-a sfinţit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. Căci n-a început a vieţui decât cinstind pe Dumnezeu cu bună cucernicie, nici n-a început a suge ţâţă, făcând minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai întâi a mânca, ci a posti. Citește mai departe…

Sfântul Apostol Andrei

Luna noiembrie în 30 zile: pomenirea Sfântului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Datori sîntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dînsul, acum se roagă de-a pururea pentru mîntuirea şi ocrotirea noastră.
 

Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osîrdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădîndu-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osîrdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pămînt şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.
 

Apoi şi cu putere de sus s-au îmbrăcat şi cu limbi de foc s-au îmbogăţit, făcîndu-se din pescari, apostoli şi din vînători de peşti, vînători de oameni, după cum însuşi Domnul le-a făgăduit, zicînd: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vînători de oameni. Apoi ca nişte cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe care o vede soarele au alergat şi pe neamuri le-a întors din rătăcire şi de la închinarea de idoli la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare ţară, cetate, sat şi loc, răbdînd bătăi, chinuri, vărsări de sînge şi moarte în fiecare zi. Citește mai departe…

Intrarea in Biserică a Maicii Domnului

Luna noiembrie în 21 zile: intrarea în Templu a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.
 

Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: “Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”. Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: “Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”. Citește mai departe…

Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Sfânta Liturghie

Hramul bisericii noastre, sărbătoarea Sfintei Cuvioasei Parascheva, începe cu Vecernia de dinaintea zilei sale de prăznuire, săvârșită și anul acesta de un sobor de preoți, în parfum tomnatic de crizanteme și murmur de mulțime venită la închinare.
 

Anul acesta, în duminica dinaintea zilei sale de 14 octombrie, s-a citit în biserici pilda semănătorului. Această pildă se potrivește foarte bine cu viața Sfintei Parascheva.
 

Copilă de 10 ani fiind, ea a auzit cuvintele Sfintei Evanghelii: Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie.
 

Cuvântul lui Dumnezeu – semințele semănătorului – au căzut în pământ bun, în inima ei însetată de învățătura cea adevărată. Parascheva nu a lăsat cuvântul lui Hristos să fie înnăbușit în inima ei de multele griji ale lumii.
 

Contemplându-i viața, înțelegem că inima ei a fost pământ bun, fertil. Ea a lăsat toate ale lumii; bogăția de care a avut parte în casa părinților ei a folosit-o pentru a-i ajuta pe cei săraci și aflați în nevoințe; puterea tinereții a folosit-o pentru a călători în Țara Sfântă, pe urmele pașilor Domnului Hristos, iar apoi, pentru a se nevoi în pustia Iordanului și în ascultarea în mănăstire, unde a devenit mireasă lui Hristos. Citește mai departe…

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Sfânta Liturghie

Pe 27 septembrie, sărbătoarea Sfântului Antim Ivireanul a adunat multi credincioși care au venit să-l cinstească și să prăznuiască al doilea hram al bisericii noastre într-o zi frumoasă de toamnă.
 

Sfântul Antim este unul dintre cei mai mari cărturari români – tipograf, redactor, editor și creator de limbaj bisericesc în limba română – deși el este de neam georgian, din Iviria, Georgia de azi.
 

S-a născut la jumătatea secolului al XVII-lea, cu numele de Andrei, iar viața sa a fost plină de greutăți, măriri și căderi. De mic a fost luat prizonier de turci și dus la Constantinopol, unde a cunoscut toate greutățile vieții de rob. Ulterior a fost eliberat și a trăit o vreme în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat multe meșteșuguri, iar mai târziu s-a și călugărit, luând numele de Antim, deși alte surse pun ca perioadă a călugăriei sale venirea în Țara Românească.
 

În jurul anului 1690 domnitorul Constantin Brâncoveanu, apreciind darurile sale deosebite, l-a adus în țara noastră. Aici, călugărul Antim a desfășurat o activitate deosebită în domeniul tipografiei, meșteșug deprins în perioada petrecută la Constantinopol. S-a învrednicit cu scrierile bisericești, cea mai de seamă lucrarea a sa fiind Didahiile, o colecție de predici ținute de el, la marile sărbători de peste an. Citește mai departe…