
Cea mai importantă sărbătoare închinată Fecioarei Maria – Adormirea Maicii Domnului – mai este numită în popor și Paștile de vară, ea adunând în biserici foarte mulți credincioși, aproape ca în ziua Învierii.
În ajunul acestui mare praznic se cântă, în biserici, Prohodul Maicii Domnului, slujbă străveche a Bisericii, întocmită după rânduiala Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos.
Prohodul Maicii Domnului a fost compus de imnograful Manuel din Corint la începutul secolului al XVI-lea și a pătruns în spațiul nostru românesc datorită traducerii sale în limba română, făcută de Ion Pralea.
Adunați în jurul epitafului ce reprezintă adormirea Maicii Domnului, credincioșii parohiei noastre au cântat Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, într-o atmosferă de rugăciune plină de evlavie.
Deși este o cântare de îngropare, ea nu exprimă durere pentru adormirea Maicii Domnului, ci bucuria că se va muta la cer și se va întâlni cu Fiul ei Cel iubit:
Cine, dar, va spune
Bucuria multă,
Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus,
Când i s-a vestit mutarea ei la cer?
Cântările amintesc de Prohodul Domnului, cu care se aseamănă, prin cele trei stări, cântate fiecare pe linia melodică specifică, dar și prin procesiunea în jurul bisericii, cu cele patru opriri însoțite de câte o ectenie. Citește mai departe…