Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Cateheză cu tema “Despre dreapta socotință și părerea de sine (II)”

Miercuri, 16 iulie 2025, începând cu ora 19.00, vă invităm la cateheza cu tema “Despre dreapta socotință și părerea de sine (II)”.
 

Vă așteptăm cu drag!

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Luna iunie în 29 zile: pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

La aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului?
 

De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte. Citește mai departe…

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Luna iunie în 24 zile: pomenirea Nașterii Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.

Soarele cel neapus, Hristos, Mântuitorul nostru, vrând să răsară lumii, şi acum plecând cerurile şi pogorându-Se în pântecele fecioresc cel mai curat decât cerurile, se cădea mai întâi să iasă luceafărul din cea stearpă, adică Sfântul Ioan Inaintemergătorul, ca să meargă înainte, ca un vestitor, propovăduind şi zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrâneţile sale din pântece sterp, precum de demult Sara a născut pe Isaac. Mai înainte de a naşte Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Inaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea naşterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă naşterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită şi să zică în sine: „Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca şi pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică”.
 

Naşterea cea minunată a Sfântului Ioan a fost înaintemergătoare Naşterii lui Hristos cea minunată. Minunea se aştepta după minune; după maica cea stearpă, Maica cea pururea Fecioară; după naşterea cea minunată a Elisabetei, naşterea cea străină a Fecioarei, pentru că la amândouă maicile, rânduiala naşterii covârşea rânduielile firii, aşa voind Dumnezeu, Căruia toată firea îi este slujitoare ca unui Ziditor. Citește mai departe…

Corul “Symbol – Jean Lupu” – Concert “Pe cărarea Domnului”

Corul de Copii şi Tineret “Symbol – Jean Lupu” al Patriarhiei Române
 

Director-Dirijor: Luminiţa Guţanu Stoian
Invitat special: actorul Silviu Biriș
 

Concert “Pe cărarea Domnului”, proiect dedicat Centenarului Patriarhiei Române și Aniversării “Symbol – 35 ani”.
 

Susținut la Biserica “Sfânta Vineri – Drumul Taberei”, 18 mai 2025.
 

Premiere Concurs “Lumina Învierii – Bucuria inimii”

Concursul ”Lumina Învierii – Bucuria inimii”, ajuns la a X-a ediție, a avut ca scop apropierea copiilor și a tinerilor de biserică și de învățăturile creștine. Tema aleasă s-a încadrat în contextul Anului Omagial al Centenarului Patriarhiei Române și al Anului Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor Ortodocși Români din Secolul al XX-lea, încercând să surprindă necesitatea apropierii de Dumnezeu.
 

Participanții au realizat lucrări pe trei categorii, astfel: creații media, creații literare și creații artistice. În fiecare dintre materialele trimise, s-a observat iubirea pe care cei mici o au față de Dumnezeu. ”Domnul viu din moarte ne adună”, ”Dumnezeu este temelia și sprijinul bisericii”, ”Au obosit creștinii de lungul vieții drum”, ”Învierea Mântuitorului a adus bucurii întregii creaţii” etc, sunt doar câteva dintre scrierile pline de înțeles ale tinerilor noștri.
 

Premierea concursului a avut loc în Duminica Mironosițelor, după Sfânta Liturghie. Darurile primite i-au bucurat pe micii creștini, venind ca o încununare a implicării lor active.
 

La final, am putut spune cu încredere și entuziasm, că parohia noastră are copii și tineri care simt cu tărie că ”Domnul este Cel ce a întărit biserica, a luminat duhovnicii și a mângâiat sufletele”! Citește mai departe…

Duminica Mironosițelor

În a doua duminică după Paști sunt prăznuite femeile mironosițe. Acestea sunt femeile purtătoare de mir care au venit la mormânt să ungă trupul Domnului cu miresme, potrivit tradiției.
 

Însă femeile mironosițe au stat întotdeauna alături de Mântuitorul. L-au îngrijit în timpul propovăduirii, slujindu-I si ușurându-I misiunea.
 

L-au însoțit pe drumul Golgotei, au stat lângă El la picioarele crucii, L-au plâns cu durere, văzându-i pătimirile. Femeile au fost primele care au venit dis-de-dimineață să-I ungă trupul cu miresme, de aceea ele au fost primele care L-au văzut înviat. Mironosițele au primit vestea Învierii de la înger și au fost făcute mesagerele Învierii, către tot pământul. Ele au fost trimise să le vestească ucenicilor că Domnul a înviat. Deși ucenicii nu le-au crezut, ele nu s-au îndoit nicio clipă de adevărul ridicării Învățătorului lor din moarte.
 

Unde mai sunt astăzi mironosițele? Au rămas în istorie sau trăiesc și astăzi printre noi? Citește mai departe…

Învierea Domnului

Noaptea de Înviere este cea mai așteptată noapte din an, mai ales de către copiii din parohia noastră. E specială, încărcată de har și de bucurie. Mulți pornesc spre biserică devreme, cu mult înainte de începerea slujbei. Ei sunt gata primii, plasele lor sunt echipate cu păturici și gustări. Pentru că urmează să petreacă noaptea în biserică, până spre dimineață.
 

Cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții, în semi-întunericul din interior, doar vocile de la strană se aud, pregătind inimile pentru bucuria care va irupe în curând, odată cu cuvintele Părintelui Veniți de luați lumină! Una câte una, flăcăruile lumânărilor se aprind, iar lumina se răspândește peste tot, ca zorii dimineții.
 

Apoi părintele se îndreaptă către ușă, urmat de toți credincioșii, pentru a săvârși începutul Utreniei Duminicii Sfintelor Paști.
 

Curtea bisericii e plină.
De cei care vin duminică de duminică, de cei care vin o dată pe an, de cei care vin uneori să aprindă o lumânare, de cei care s-au nimerit azi pe aici. Pe toți îi primește Hristos, ca toți să se bucure, exact ca în cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur: și pe cei din urmă, și pe cei dintâi. Citește mai departe…