19.04.2012

Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei.


Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos din județul Suceava și reasamblatã pe un teren al Ministerului Apãrãrii Nationale situat în strada Brașov, nr. 21C, sectorul 6. Citește mai departe…

14.09.2021

Cateheză cu tema “Trezvia”

Miercuri, 15 septembrie 2021, începând cu ora 19.00, vă invităm la cateheză unde vom vorbi despre “Trezvie”.
 

Vă așteptăm cu drag!

14.09.2021

Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului

Luna septembrie în 14 zile: pomenirea înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci.


Împărăţind în Roma Maxenţiu, persecutorul (307-312), făcea multă chinuire popoarelor, gonindu-i şi chinuindu-i nu numai pe creştini, dar şi pe păgînii săi ucigându-i şi jefuindu-le averile lor. Petrecea cu necurăţie, siluind casele celor de bun neam, şi era tuturor romanilor foarte greu şi urât, pentru acea tiranică, cumplită a lui viaţă şi prea spurcată. Deci, au trimis romanii, în taină, la împăratul Constantin (306-337) care petrecea atunci în Britania cu mama sa, Elena, rugându-l pe el să vină şi să-i scape de tiranul acela. Iar Constantin i-a scris mai întâi lui Maxenţiu, sfătuindu-l pe el prieteneşte să înceteze o tiranie ca aceea. Iar el nu numai că nu l-a ascultat pe dânsul şi nu s-a îndreptat, dar şi mai amar s-a făcut. S-a sculat chiar asupra lui Constantin, pe care toată oastea romanilor la împărăţie-l alesese, nevrând ca să-l aibă deopotrivă cu sine la împărăţie. Pentru că Maxenţiu, cu de la sine putere s-a suit în Roma pe scaunul împărătesc, nu cu voinţa poporului; ci numai cu sprijinul câtorva mai mari, cărora le-a făgăduit multe daruri şi cinste. Iar Constantin a fost ales împărat de către toţi cu un glas. Drept aceea, auzind Constantin că Maxenţiu tot neîndreptat petrecea, ba încă şi la alte fapte mai rele se întinde, s-a sculat şi a mers asupra lui cu război. Văzând însă că puterea oştilor sale nu este de ajuns şi gândind apoi la farmecele cele rele ale lui Maxenţiu, a început a se îndoi, pentru că ştia că Maxenţiu a vărsat mult sânge omenesc la facerea vrăjilor: mulţi băieţi, fete şi femei îngreunate a înjunghiat la jertfele diavolilor, căutând milostivirea deşerţilor idoli, spre care nădăjduia. Citește mai departe…

06.09.2021

Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Luna septembrie în 8 zile: pomenirea Naşterii Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.


Domnul, Cel ce locuieşte în cer, vrând să Se arate pe pământ şi să vieţuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălăşluirea slavei Sale, pe Preacurata Maica Sa. Pentru că este obicei la împăraţi ca mai înainte să-şi pregătească, în cetatea în care vor să meargă, palatul de petrecere. Şi, precum palatele împăraţilor pământeşti se zidesc de prea înţelepţii lucrători din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase şi mai desfătate decât alte locuinţe omeneşti, a trebuit a se zidi aşa şi palatul cerescului împărat al slavei.
 

În Legea veche, când a vrut Dumnezeu să petreacă în Ierusalim, Solomon I-a zidit Lui casă, cu prea înţeleptul lucrător Hiraam, care era meşter renumit şi plin de înţelepciune şi de ştiinţă, ca să săvârşească tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe, din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru şi chiparos, care se aduceau din Liban, şi din aur curat, la un loc prea înalt, pe muntele Morea. Era prea frumoasă, căci a săpat heruvimi pe pereţi, şi nenumărate feluri de pomi şi de flori. Deci, avea şi lărgime casa aceea, ca să nu încapă cu înghesuială în ea mulţimea poporului lui Israel. Şi a venit întru ea slava Domnului în foc şi în nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde întru sine pe Dumnezeul cel neîncăput. Solomon i-a zidit Lui altă casă, dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în biserici făcute de mâini omeneşti. “Ce casă îmi veţi zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Citește mai departe…

06.09.2021

Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana

Luna septembrie în 9 zile: pomenirea Sfinţilor drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana.


Sfântul şi dreptul Ioachim a fost din seminţia lui Iuda, trăgându-şi neamul din casa lui David împăratul în acest chip: din neamul lui Natan fiul lui David s-a născut Levi, iar Levi a născut pe Melhie şi pe Pamfir; Pamfir a născut pe Varpafir, iar Varpafir a născut pe Ioachim, tatăl Născătoarei de Dumnezeu. Acesta petrecea în Nazaretul Galileii, având soţie pe Ana din seminţia lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul care a preoţit în zilele Cleopatrei şi ale lui Casopar, împăraţii Perşilor, mai înainte de împărăţia lui Irod, fiul lui Antipater. Iar Mathan avea femeie pe Maria din seminţia lui Iuda din Betleem şi a născut cu dânsa trei fiice: pe Maria, pe Sovia şi pe Ana.
 

Deci, s-a măritat cea dintâi Maria, în Betleem, şi a născut pe Salomeea. S-a măritat şi Sovia, cea de-a doua, de asemenea în Betleem, şi a născut pe Elisaveta, maica lui Ioan Înainte Mergătorul. Iar a treia, Sfânta Ana, maica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a fost precum am zis, soţia lui Ioachim în pământul Galileei, din cetatea Nazaret. Această însoţire de neam mare, Ioachim şi Ana, vieţuind după lege, drepţi au fost înaintea lui Dumnezeu; iar fiind îndestulaţi cu bogăţia cea materialnică, mai presus de toate aveau pe cea duhovnicească. Şi aşa, cu toate bunătăţile se înfrumuseţau ei, umblând în toate poruncile Domnului fără de prihană. Iar la tot praznicul deosebeau din averile lor două părţi, din care o parte o dădeau lui Dumnezeu la bisericeştile trebuinţe, iar cealaltă parte la săraci. Şi atât au plăcut lui Dumnezeu, încât i-a învrednicit pe ei să fie născători Fecioarei celei fără de prihană, pe care mai înainte a ales-o Lui spre maică. Citește mai departe…

01.09.2021

Școala de vară, Editia a VI-a

210815-Premiere-Scoala-de-Vara-78

Când soarele începe să coacă fructele dulci ale cireșilor și piersicilor, când cerul ne zâmbește cu nori plimbăreți și vântul foșnește încet printre frunzele copacilor, știm că a venit vara. Copiii iubesc vara pentru vacanța ei cea mare, pentru nisipul care se simte sub tălpile picioarelor și pentru aerul proaspăt al satelor. Lipsa școlii face ca cei mici să aibă mai mult timp liber, pe care îl pot petrece cu prietenii, cu părinții, cu bucnicii, sau pot participa la diverse activități.
 

Pentru a veni în ajutorul micilor oameni mari, Parohia Sfânta Vineri a organizat și anul acesta, așa cum organizează de mai mulți ani, Școala de vară, Editia a VI-a.
 

Programul a fost variat și s-a derulat pe parcursul a două săptămâni, în Postul Adormirii Maicii Domnului. Biserica noastră a ales această perioadă tocmai pentru că Maica Domnului iubește copiii și le este ocrotitoare, iar cei mici pot fi mai aproape sufletește de Dumnezeu prin închinarea la sfintele icoane, ori prin scurte rugăciuni adresate Mântuitorului, Maicii Sale și Sfinților.
 

Atelierele au avut ca obiectiv îmbinarea jocului cu activități educative, astfel încât participarea să fie activă, să nu intervină monotonia și plictiseala. Fiecare dintre acestea a durat aproximativ o oră, după-amiaza, astfel încât programul zilnic al participanților să nu fie obositor. Citește mai departe…

01.09.2021

Prohodul Maicii Domnului

210814-Prohodul-Maicii-Domnului-34

Sfârșitul verii aduce cu el unul din cele mai minunate evenimente ortodoxe de pe tot parcursul anului: Adormirea Maicii Domnului. O sărbătoare cu o tristețe aparte, Adormirea Maicii Domnului ne arată cât de mult a iubit-o Mântuitorul pe Sfânta Fecioară, ridicându-i trupul în Rai, alături de El.
 

Maica Domnului a suferit la Răstignirea Fiului său, a vrut să Îi ia durerea, dar știa că tot ce se întâmpla era pentru mântuirea noastră, pentru izbăvirea sufletelor pline de păcate. Rămânerea printre oameni a Celei Preacurate nu a fost întâmplătoare. În acea perioadă, creștinii aveau nevoie de întărire și de rugăciunile ei către Fiul Preaiubit. Astfel, Maica Domnului a continuat o luptă între bine și rău, a devenit un mesager al credinței, jertfindu-și dorul și dorința de a-I fi alături Celui Preaînalt, reprezentând liantul dintre lume și Dumnezeu.
 

Adormirea Sfintei Fecioare este încununată de bucuria revederii sale cu Mântuitorul, de regăsirea unei Mame cu al ei Copil, o împlinire a unei taine, pe care mințile noastre nu o pot desluși, însă sufletele o pot simți. Ea a dus în Împărăția Sfintei Treimi rugăminți ale mamelor, suferințe ale bătrânilor, plânsete ale copiilor, năzuințe ale tinerilor, trimițând înapoi iubire, iertare, îngăduință. De aceea, Ortodoxia o plânge pe Sfânta Fecioară printr-o cântare de cinstire a celei ce a fost Maică a Luminii și a Vieții, slujba Prohodului Adormirii Maicii Domnului. Citește mai departe…