Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Sfântul Apostol Andrei

Luna noiembrie în 30 zile: pomenirea Sfântului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Datori sîntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dînsul, acum se roagă de-a pururea pentru mîntuirea şi ocrotirea noastră.
 

Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osîrdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădîndu-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osîrdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pămînt şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.
 

Apoi şi cu putere de sus s-au îmbrăcat şi cu limbi de foc s-au îmbogăţit, făcîndu-se din pescari, apostoli şi din vînători de peşti, vînători de oameni, după cum însuşi Domnul le-a făgăduit, zicînd: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vînători de oameni. Apoi ca nişte cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe care o vede soarele au alergat şi pe neamuri le-a întors din rătăcire şi de la închinarea de idoli la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare ţară, cetate, sat şi loc, răbdînd bătăi, chinuri, vărsări de sînge şi moarte în fiecare zi. Citește mai departe…

Intrarea in Biserică a Maicii Domnului

Luna noiembrie în 21 zile: intrarea în Templu a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.
 

Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: “Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”. Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: “Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”. Citește mai departe…

Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Sfânta Liturghie

Sâmbătă, 14 octombrie, biserica noastră s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare pentru a-și cinsti prima ocrotitoare, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva.
 

Fiecare sărbătorire a cuvioasei și a hramului bisericii noastre este prilej de mare bucurie, căci avem ocazia să îi arătăm dragostea și mulțumirea pentru toată dragostea și grija ce ni le poartă.
 

Deși nu avem sfintele sale moaște, avem în biserică, spre cinstire, veșmântul în care au stat sfintele sale moaște în anul 2000. Acestea au fost aduse cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, prin grija ctitorilor bisericii noastre, părintele Nicolae Burlan și domnul academician Emilian Popescu. De aceea și parastasul și pomenirea lor sunt o bucurie și un prilej prin care ne arătăm dragostea, neuitarea și recunoștința.
 

Mii de pelerini au trecut pragul bisericii, în aceste zile de hram, să se închine Sfintei Parascheva. Întocmai ca femeia care s-a atins cândva de poala hainei Mântuitorului și s-a tămăduit, oamenii au venit cu credință și s-au atins de veșmântul sfintei, căci harul trece și prin haine, iar cei care au fost aici s-au asemănat întocmai cu cei care au fost la Iași, unde se află moaștele Sfintei Parascheva. Citește mai departe…

Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Vecernia

Cu câteva zile înainte de praznicul ei din 14 octombrie se vorbește intens despre Sfânta Parascheva.
 

În termeni jurnalistici sau religioși, cu mirare lumească sau cu înțelegere duhovnicească, unii cu smerenie și prețuire, alții cu simplă curiozitate sau chiar neînțelegere. Dar se vorbește. Se dă mărturie. Se povestesc minuni pe care mintea nu le poate cuprinde. La care inima îngenuchează și plânge cu lacrimi de pocăință și de adâncă recunoștință!
 

E mare Sfânta Parascheva! Și greu de cuprins în cuvinte măreția ei. Și totuși, vreau să scriu și eu despre ea; despre Sfântă aceasta uimitoare, a cărei inimă de numai 10 ani a tresăltat la cuvintele lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie după Marcu și nu a mai fost niciodată cea de dinainte.
 

Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze mie.
 

Ce va fi înțeles Parascheva din aceste cuvinte? Cum se va fi gândit ea la lepădarea de sine și la luarea crucii? Dar la urmarea lui Hristos? Ce i-au spus aceste cuvinte fetiței de 10 ani? Citește mai departe…

Acatistul Cuvioasei Parascheva

Troparul Cuvioasei Parascheva,

glasul al 8-lea

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tau.
 

Condacul Cuvioasei Parascheva,

glasul al 3-lea

Pe Sfânta, folositoarea celor ce sunt în nevoi, toți cu bună credință să o lăudăm, pe Preacinstita Parascheva; că aceasta viața cea stricăcioasă lăsând, pe cea nestricăcioasă a luat-o în veci. Pentru aceasta mărire a aflat și daruri de minuni cu porunca lui Dumnezeu.
 

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Sfânta Liturghie

În fiecare an, în 27 septembrie, biserica noastră își serbează cel de-al doilea hram: pe Sfântul Antim Ivireanul, unul din ctitorii de frunte ai culturii noastre și cel care a ridicat la o mai mare valoare spiritualitatea românească.
 

Preocuparea sa a fost să răspândească învățătura creștină în cât mai multe limbi.
 

De-a lungul bogatei sale activități, Sfântul Antim a contribuit fundamental la dezvoltarea culturii românești, fiind cel căruia i se datorează introducerea definitivă a limbii române în slujbele bisericești. Deși nu a fost vorbitor nativ de limbă română, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.
 

În cei 25 de ani de activitate tipografică, a lucrat și supravegheat la tipărirea a 64 de cărți.
 

Lucrarea sa, Didahiile, cuprinde 38 de predici rostite în perioada cât a fost Mitropolit, și reprezintă o lucrare complexă în care sunt prezentate și armonizate învățături dogmatice, liturgice, morale, care dau măsura adâncii sale erudiții și credințe. Citește mai departe…

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Vecernia

În seara de dinaintea prăznuirii Sfântului Antim Ivireanul, al doilea hram al bisericii noastre, un sobor de preoți a oficiat slujba Vecerniei, unită cu Litia și Acatistul acestui mare sfânt și ocrotitor al bisericii noastre.
 

Viața sa este uimitoare, plină de încercări și suferințe, dar la fel de plină de realizări uriașe, lăsate moștenire generațiilor care i-au urmat.
 

Sfântul Antim s-a născut în Georgia, în anul 1650. În copilărie s-a numit Andrei, iar părinții săi, Ioan și Maria, erau georgieni. Biserica Georgiei, era în acele vremuri, în suferință, din cauza dominației otomane, care nu avea religie creștină și înrobea, politic și social, popoarele pe care le cucerea. Se cunoaște obiceiul Imperiului Otoman de a recruta tineri, în special din rândul popoarelor creștine, pentru a-i dezrădăcina și a-i face să slujească în armata otomană și cauzei islamului.
 

La fel s-a întâmplat și cu Andrei. A fost vândut turcilor, la vârsta de 7 ani, de către unii compatrioți ai lui, și a ajuns rob în zona Palestinei, unde a stat până la vârsta de 25 de ani, când a fost răscumpărat de Patriarhul Ierusalimului, Dosithei Notara. Acesta l-a luat ucenic apropiat, iar în anul 1685 l-a tuns în monahism, dându-i numele de Antim. Citește mai departe…