Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Cateheză cu tema “Preacinstirea Maicii Domnului”

Miercuri, 22 martie 2023, începând cu ora 18.00, vă invităm la cateheza cu tema “Preacinstirea Maicii Domnului”.
 

Vă așteptăm cu drag!

Buna Vestire a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria

Luna martie în 25 zile: bunavestirea preasfintei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.

Când s-a împlinit şi s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuinţă în tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană şi sfântă, fecioară care ar fi vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup, şi să slujească taina mântuirii noastre.
 

Deci, s-a aflat o Fecioară mai curată decât curăţia, mai fără de prihană decât toată zidirea cea gândită, mai sfântă decât toată sfinţenia, Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinţilor şi drepţilor, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, rodul rugăciunilor şi al postirilor părinteşti, fiica cea împărătească şi arhierească. Şi s-a aflat la loc sfânt în templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică însufleţită a lui Dumnezeu. Fecioara, care avea să nască pe Cuvântul cel mai sfânt decât sfinţii, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfânta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din înălţimea slavei împărăţiei Sale, spre smerenia roabei Sale. Şi a ales-o pe cea mai înainte aleasă din toate neamurile; a ales-o ca Maică a Cuvântului Său Cel mai înainte de veci, pentru a Cărui întrupare din ea, încă mai înainte de bună-vestirea arhanghelului, cu taină a înştiinţat-o, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credinţă ale sfinţilor. Citește mai departe…

Sfântul Andrei Criteanul

Luna iulie în 4 zile: pomenirea celui dintre sfinți Părintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.

Dumnezeiescul părinte Andrei îşi avea patria în vestitul Damasc, care acum se numeşte de turci Siam. El s-a născut din părinţi cinstitori de Dumnezeu şi îmbunătăţiţi, care se numeau Gheorghe şi Grigoria. Până la vârsta de şapte ani pruncul era fără de glas, neputând să grăiască nicidecum, încât şi părinţii lui se întristau foarte mult pentru aceasta, gândind că totdeauna va fi mut. Dar, după ce au trecut cei şapte ani, ducându-se împreună cu părinţii săi să se cuminece cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul şi Sângele Domnului, s-a făcut o minune, că, îndată ce s-a cuminecat, i s-a dezlegat limba şi grăia fără de împiedicare.
 

După aceea, părinţii lui l-au dat la şcoală să înveţe Sfintele Scripturi. Iar bunul Andrei, fiind foarte ascuţit la minte, se îndeletnicea la teme cu multă osârdie şi sârguinţă. Deci, nevoindu-se cu dor covârşitor la fiecare învăţătură, a sporit cu mare pricepere la filosofie. Şi, ca să spun pe scurt, el având dascăli iscusiţi, deprinsese cele mai bune învăţături. Intr-acest chip, el şi-a curăţit limba ca să vorbească cu meşteşug şi prea dulce, şi şi-a făcut sufletul iscusit spre câştigarea faptei bune şi a adevărului, iar mintea ca să sporească la privirile cele mai înalte. Apoi cugetând cu ştiinţă dumnezeieştile şi sfinţitele Scripturi şi luminându-se dintr-însele cu socoteala minţii, s-a făcut îndrăgitor fierbinte al adevărului şi al dumnezeieştii înţelepciuni, şi năzuia cu totul spre aceea. Citește mai departe…

Canonul Sfântului Andrei Criteanul

La începutul Postului Mare rânduiala bisericească ne pune înainte, în primele patru zile, în cadrul Pavecerniței Mari, o slujbă specială și impresionantă, prin conținut și prin întindere: Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul.
 

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc (Siria) în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în Frăția Sfântului Mormânt de la Ierusalim, fapt pentru care a fost numit mai târziu și Ierusalimiteanul.
 

Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului VI Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită.
 

Monahul Andrei rămâne în Constantinopol, unde i se încredințează conducerea unei importante opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat și a unei case pentru bătrâni, lucrare socială foarte populară pentru Biserica bizantină din acea vreme.
 

În anul 692 a fost ales episcop de Gortina, în Creta. De aici a primit și numele de Cretanul sau Criteanul, pe care i l-a dat tradiția bisericească.
 

Sfântul Andrei Criteanul a trecut la viața veșnică în anul 740, pe când se întorcea de la Constantinopol spre Creta de aceea, mormântul său nu se află în Creta, ci în localitatea Eresos din insula Mitilene. Citește mai departe…

Activități cu copiii în anul dedicat pastorației vârstnicilor

În această săptămână, copiii din parohia noastră au participat la două activități, prilejuite de anul dedicat pastorației vârstnicilor: cateheza cu tema “Chipul bunicilor în inima nepoților” și atelierul on-line “Bunicii în literatura română”.
 

Au fost întâlniri de suflet în cadrul cărora, pornind de la unele texte literare – poezia “Bunica” de Șt. O. Iosif, povestirile “Bunica” și “Bunicul” de Barbu Șt. Delavrancea, povestea “Căsuța cu tristeți luminate”, de Brândușa Vrânceanu – copiii au discutat despre bunici.
 

Ei au aflat modul de formare a cuvântului “bunic” – de la termenul “bun” – și au găsit trăsăturile fizice și sufletești ale bunicilor reprezentați în textele propuse, dar și trăsăturile propriilor bunici.
 

Știți pentru ce le sunt copiii recunoscători bunicilor? Pentru mâncarea bună pe care le-o fac, pentru gogoși, pentru că stau la țară și pot petrece timp minunat în natură când se duc la ei, pentru că bunicii vin și stau cu nepoții când au nevoie, le fac daruri și îi răsfață.
 

Nu este de mirare că, atunci când se gândesc la bunici, copiii se gândesc la: copilărie, smerenie, bunătate, dărnicie, povești, natură, distracție, răsfăț, sprijin, mâncare multă și bună, masă împărătească. Citește mai departe…