
În fiecare an, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, biserica noastră își sărbătorește hramul principal, gătită și curată ca o floare înmiresmată.
Și anul acesta, vecernia a fost săvârșită în sobor de preoți, care i-au adus cântări de laudă și de mulțumire celei care a lăsat toate, și-a luat crucea și I-a urmat Domnului Hristos, după cuvântul auzit pe când avea numai 12 ani.
Ce inimă poate descrie cu adevărat măreția lucrării lui Dumnezeu, care pare azi, mai mult ca oricând, că Îl neagă? Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne lărgim inimile, să învățăm să ne iubim mai mult, să ne răbdăm unii pe alții. Doar așa putem, cu adevărat, să nu rămânem aceeași, auzind viața și minunile ei. Viața o poartă la mari mănăstiri, dar nevoința ei este îmbrăcată în mare discreție.
Sunt o mie de ani de la trecerea ei prin viața aceasta pământească. În acest timp s-au sfârșit imperii – Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar au pierit toate, dar trupul ei stă neatins de ani, purtător de har, binecuvântarea lui Dumnezeu asupra unei mici provincii, Moldova. Moaștele ei fac arce peste țară, unind românii din toate provinciile românești, în aceeași dragoste și evlavie față de una dintre cele mai mari și mai iubite sfinte care ocrotesc țara noastră. Citește mai departe…