Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Concert “Pe Cărarea Domnului” – Corul “Symbol – Jean Lupu”

Premiere Concurs “Lumina Învierii-Bucuria inimii”

Concursul ”Lumina Învierii – Bucuria inimii”, ajuns la a X-a ediție, a avut ca scop apropierea copiilor și a tinerilor de biserică și de învățăturile creștine. Tema aleasă s-a încadrat în contextul Anului Omagial al Centenarului Patriarhiei Române și al Anului Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor Ortodocși Români din Secolul al XX-lea, încercând să surprindă necesitatea apropierii de Dumnezeu.
 

Participanții au realizat lucrări pe trei categorii, astfel: creații media, creații literare și creații artistice. În fiecare dintre materialele trimise, s-a observat iubirea pe care cei mici o au față de Dumnezeu. ”Domnul viu din moarte ne adună”, ”Dumnezeu este temelia și sprijinul bisericii”, ”Au obosit creștinii de lungul vieții drum”, ”Învierea Mântuitorului a adus bucurii întregii creaţii” etc, sunt doar câteva dintre scrierile pline de înțeles ale tinerilor noștri.
 

Premierea concursului a avut loc în Duminica Mironosițelor, după Sfânta Liturghie. Darurile primite i-au bucurat pe micii creștini, venind ca o încununare a implicării lor active.
 

La final, am putut spune cu încredere și entuziasm, că parohia noastră are copii și tineri care simt cu tărie că ”Domnul este Cel ce a întărit biserica, a luminat duhovnicii și a mângâiat sufletele”! Citește mai departe…

Duminica Mironosițelor

În a doua duminică după Paști sunt prăznuite femeile mironosițe. Acestea sunt femeile purtătoare de mir care au venit la mormânt să ungă trupul Domnului cu miresme, potrivit tradiției.
 

Însă femeile mironosițe au stat întotdeauna alături de Mântuitorul. L-au îngrijit în timpul propovăduirii, slujindu-I si ușurându-I misiunea.
 

L-au însoțit pe drumul Golgotei, au stat lângă El la picioarele crucii, L-au plâns cu durere, văzându-i pătimirile. Femeile au fost primele care au venit dis-de-dimineață să-I ungă trupul cu miresme, de aceea ele au fost primele care L-au văzut înviat. Mironosițele au primit vestea Învierii de la înger și au fost făcute mesagerele Învierii, către tot pământul. Ele au fost trimise să le vestească ucenicilor că Domnul a înviat. Deși ucenicii nu le-au crezut, ele nu s-au îndoit nicio clipă de adevărul ridicării Învățătorului lor din moarte.
 

Unde mai sunt astăzi mironosițele? Au rămas în istorie sau trăiesc și astăzi printre noi? Citește mai departe…

Învierea Domnului

Noaptea de Înviere este cea mai așteptată noapte din an, mai ales de către copiii din parohia noastră. E specială, încărcată de har și de bucurie. Mulți pornesc spre biserică devreme, cu mult înainte de începerea slujbei. Ei sunt gata primii, plasele lor sunt echipate cu păturici și gustări. Pentru că urmează să petreacă noaptea în biserică, până spre dimineață.
 

Cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții, în semi-întunericul din interior, doar vocile de la strană se aud, pregătind inimile pentru bucuria care va irupe în curând, odată cu cuvintele Părintelui Veniți de luați lumină! Una câte una, flăcăruile lumânărilor se aprind, iar lumina se răspândește peste tot, ca zorii dimineții.
 

Apoi părintele se îndreaptă către ușă, urmat de toți credincioșii, pentru a săvârși începutul Utreniei Duminicii Sfintelor Paști.
 

Curtea bisericii e plină.
De cei care vin duminică de duminică, de cei care vin o dată pe an, de cei care vin uneori să aprindă o lumânare, de cei care s-au nimerit azi pe aici. Pe toți îi primește Hristos, ca toți să se bucure, exact ca în cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur: și pe cei din urmă, și pe cei dintâi. Citește mai departe…

Vinerea Mare

În Sfânta și Marea Vineri, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Prohodului Domnului, unul dintre cele mai solemne momente ale Săptămânii Patimilor, rememorând cu evlavie punerea în mormânt a Mântuitorului.
 

Semnificaţia duhovnicească a acestor zile care premerg Învierea constă în retrăirea, de către credincioși, a celor mai dramatice evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc.
 

Cântările Prohodului îi fac, pe cei care iau parte, să retrăiască durerea celor apropiați ai Domnului și a întregii creații pentru suferințele Domnului Hristos. Îl jelim pe Mântuitorul alături de Maica Sa, de Mironosițe, de ucenici, în cuvinte simple, dar încărcate de emoție și durere.
 

După încheierea celor trei stări ale Prohodului, preoții, purtând Sfântul Epitaf, urmați de credincioși, înconjoară biserica, cântând cântarea Mergi la cer și Te așează. Epitaful simbolizează trupul Mântuitorului, iar această înconjurare este o procesiune de înmormântare, semn al petrecerii Domnului la mormânt. Citește mai departe…

Joia Mare

În Joia Mare se oficiază, în toate bisericile ortodoxe, Denia celor douăsprezece Evanghelii. Este una dintre cele mai tulburătoare denii, deoarece pericopele evanghelice care se citesc în această seară vorbesc, din perspectiva tuturor celor patru evangheliști, despre evenimentele premergătoare pătimirilor – de la Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani, vinderea Domnului de către ucenicul Său, Iuda Iscarioteanul, prinderea Sa, chinurile și răstignirea.
 

Atmosfera de rugăciune este, la fel ca și a celorlalte denii, plină de o adâncă tristețe si jale față de chinurile îndurate de Mântuitorul, care au fost și fizice, și sufletești. Ascultând cuvintele Sfintelor Evanghelii, vedem toate întâmplările cu ochii minții, suntem acolo și le trăim și noi, cu inima tremurandă. Toate ne cutremură, ne îndurerează și ne revoltă. Trădarea, nedreptatea, răutatea, cruzimea, singurătatea în fața durerii.
 

În timpul slujbei, după citirea celei de a cincea Evanghelii, se scoate din altar Sfânta Cruce, care va fi depusă în mijlocul bisericii spre cinstire și închinare, până vineri. Este un moment solemn, de adâncă durere și tristețe, căci preotul purtând crucea în spate, Îl inchipuie pe Mântuitorul, cărându-Și crucea spre dealul Golgotei. Citește mai departe…

Floriile

Dacă postul Paștelui este asemănător cu un urcuș duhovnicesc, atunci sărbătoarea Floriilor poate fi asemănată cu un popas pe un platou, în care ne odihnim puțin înainte de ultima parte a drumului care ne duce spre vârf – Învierea Domnului. După ea urmează Săptămâna Mare, numită astfel pentru că în timpul ei ne amintim de pătimirile Domnului, răstignirea și Învierea Sa.
 

Floriile sau Intrarea Domnului în Ierusalim este un praznic împărătesc, o sărbătoare a bucuriei, care ne amintește de primirea triumfală a Mântuitorului. Oamenii L-au întâmpinat ca pe un rege, cu ramuri verzi în mâini, cu urale, punându-i pe jos hainele lor și strigându-I “Osana” (cuvânt ebraic care înseamnă “mântuiește”). Este a doua oară, după împăratul David, când evreii întâmpină cu acest fast regesc un om. Dacă David era rege cu adevărat când a fost primit în Ierusalim, Iisus este primit ca un rege, deși El nu era un rege recunoscut oficial. Totuși, oamenii îl ovaționează și îl întâmpină ca pe un biruitor.
 

De trei ani, acești oameni Îl urmează, îi sorb cuvintele pline de iubire și de speranță, Îl iubesc și Îl caută peste tot, punându-și la picioarele Lui durerile și bolnavii lor. Ei știu de toate minunile făcute de El, de orbii care văd, de paraliticii care umblă, de bolnavii care s-au făcut sănătoși. Știu, mai ales, că tocmai îl inviase pe Lazăr cel mort de patru zile, care apoi mâncase cu El la masă. Au încredere deplină în puterea Lui și cred că El poate orice. Citește mai departe…