
La începutul Postului Mare rânduiala bisericească ne pune înainte, în primele patru zile, în cadrul Pavecerniței Mari, o slujbă specială și impresionantă, prin conținut și prin întindere: Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul.
Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc (Siria) în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în Frăția Sfântului Mormânt de la Ierusalim, fapt pentru care a fost numit mai târziu și Ierusalimiteanul.
Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului VI Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită.
Monahul Andrei rămâne în Constantinopol, unde i se încredințează conducerea unei importante opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat și a unei case pentru bătrâni, lucrare socială foarte populară pentru Biserica bizantină din acea vreme.
În anul 692 a fost ales episcop de Gortina, în Creta. De aici a primit și numele de Cretanul sau Criteanul, pe care i l-a dat tradiția bisericească.
Sfântul Andrei Criteanul a trecut la viața veșnică în anul 740, pe când se întorcea de la Constantinopol spre Creta de aceea, mormântul său nu se află în Creta, ci în localitatea Eresos din insula Mitilene. Citește mai departe…