
Atât în cărțile de cult ale Bisericii, cât și în calendarul ortodox, cea de-a treia Duminică din Sfântul și Marele Post al Paștilor mai este numită și Duminica Sfintei Cruci.
Unii istorici bisericești susțin că această cinstire a Sfintei Cruci la jumătatea Postului Paștilor ar avea la origine mutarea, de la Ierusalim la Apamea (Siria), a unui fragment din Crucea Răstignirii. Acesta a fost trimis de către Arhiepiscopul Ierusalimului de atunci, confratelui său Alpheios, Episcopul Apameei, pentru a-l ajuta în construirea unei biserici.
În cadrul Utreniei de Duminică, după Doxologia Mare, Sfânta Cruce, împodobită cu flori, este purtată într-o procesiune și adusă în mijlocul Bisericii spre închinare. În acest timp, strana cântă de trei ori Troparul Sfintei Cruci, apoi imnul Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudam și o slăvim.
Duminica Sfintei Cruci este așezată la jumătatea Postului Mare, în mijlocul urcușului duhovnicesc, servind drept odihnă pentru credincioșii obosiți, oferindu-le încurajare să continue drumul spre Înviere.
Sfinți Părinți fac o analogie între Pomul vieții, sădit de Dumnezeu în mijlocul grădinii, și sărbătoarea Sfintei Cruci, rânduită în mijlocul Postului Mare. Citește mai departe…