Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei.

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos din județul Suceava și reasamblatã pe un teren al Ministerului Apãrãrii Nationale situat în strada Brașov, nr. 21C, sectorul 6. Citește mai departe…

Cateheză cu tema “Frica”

Miercuri, 27 octombrie 2021, începând cu ora 18.00, vă invităm la cateheză unde vom vorbi despre “Frică”.
 

Vă așteptăm cu drag!

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov

Luna octombrie în 27 zile: pomenirea Preacuviosului Părintele nostru Dimitrie cel Nou, ale cărui sfinte moaşte se află în Bucureşti.

Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea drept-credincioşilor împăraţi româno-bulgari şi era dintr-un sat care se numeşte Basarabov, sat aşezat pe marginea apei Lomului. La început a fost păstor de vite în satul lui, apoi văzând că toate ale lumii sînt trecătoare, a ieşit din satul Basarabov şi s-a sălăşluit mai întâi într-o peşteră din apropierea acestui sat, iar apoi s-a făcut monah la mănăstirea care era înăuntrul peşterii. Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugăciunea şi privegherile pe care le făcea şi prin care s-a învrednicit şi de darul facerii de minuni? El şi-a cunoscut şi vremea ieşirii sufletului din trup când, intrând în mijlocul a două pietre, şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu.
 

După multă vreme apa Lomului a venit mare încât a luat şi lemnele şi pietrele dimprejurul ei şi atunci au căzut în apă şi cele două pietre, care erau în apropierea peşterii, împreună cu moaştele sfântului, şi multă vreme au rămas acolo. Vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, şi i-a zis: “Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă – şi i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine”. Sculându-se dimineaţă copila, a spus părinţilor săi visul pe care l-a avut. Citește mai departe…

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Luna octombrie în 14 zile: pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea nouă.

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maica Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 360 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune ca mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parasheva, prăznuită pe 26 iulie în calendarul ortodox, este cunoscută în popor cu numele “Sfânta Vineri” (Paraschevi înseamnă vineri în limba greacă), Cuvioasa Maica Parascheva a fost numită, mai cu osebire în Moldova, “Vinerea Mare”. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, ci și în toată România.
 

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivat (azi Boiados), pe tărâmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, Istambulul de azi, pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Părinții ei, oameni de neam bun și foarte credincioși, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune. Un frate al ei s-a călugărit sub numele de Eftimie și a fost ales episcop pentru evlavia și pentru cultura sa. Citește mai departe…

Acatistul Cuvioasei Parascheva

Troparul Cuvioasei Parascheva,

glasul al 8-lea

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tau.
 

Condacul Cuvioasei Parascheva,

glasul al 3-lea

Pe Sfânta, folositoarea celor ce sunt în nevoi, toți cu bună credință să o lăudăm, pe Preacinstita Parascheva; că aceasta viața cea stricăcioasă lăsând, pe cea nestricăcioasă a luat-o în veci. Pentru aceasta mărire a aflat și daruri de minuni cu porunca lui Dumnezeu.
 

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Sfânta Liturghie

În ziua de 27 septembrie biserica noastră își sărbătorește al doilea hram de praznicul Sfântului Antim Ivireanul, ocrotitorul său.
 

Deși zi de lucru, oamenii au venit să îl cinstească pe cel care, deși străin de neam, a fost episcop de Râmnic și mitropolit al Țării Românești, căci aşa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu.
 

Nu se știu multe despre viața sfântului de dinainte de a se fi călugărit cu numele Antim.
 

Știm că a fost rob la turci și că a fost răscumpărat de însuși domnitorul Constantin Brâncoveanu. Întâlnirea lor a fost sub pronia lui Dumnezeu, de vreme ce amândoi au împărțit aceeași dragoste pentru Dumnezeu, pentru biserică, pentru cultură, pentru limba română.
 

Sfântul Antim a știut să-și înmulțească talanții dați lui de Dumnezeu. Ajuns în țară în 1689, el a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului, fiind mai întâi egumen la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi. Citește mai departe…

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Priveghere

Ce poate fi mai frumos decât o vecernie într-o după-amiază blând însorită de duminică tomnatică?
 

Vecernia prăznuirii Sfântului Antim Ivireanul, unul din ocrotitorii bisericii noastre!
 

Oamenii ascultă în liniște, în interiorul bisericii, în picioare sau pe scaune, iar alții, în curte, pe băncuțe, slujba în care un sobor de preoți aduce cinstire celui care a fost cel mai mare mitropolit al Țării Românești, Sfântul Antim Ivireanul, a cărui figură luminoasă a rămas puțin cunoscută.
 

A fost străin de neam, fiind de loc din Georgia sau Iviria, de unde îi vine și numele de Ivireanul. Rămas orfan de mic, a fost vândut la Constantinopol, ținut în robie și umilit de turci, într-o țară străină și ostilă lui. Însă a fost răscumpărat de însuși domnitorul Constantin Brâncoveanu, impresionat de darurile sale minunate. Căci învățase sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă.
 

Sfântul Antim a rămas în istoria bisericii prin contribuția sa remarcabilă la introducerea limbii române în slujbă, lucru cu atât mai minunat cu cât el nu era un vorbitor nativ de limbă română, însă a reușit să creeze o limbă liturgică limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi. Citește mai departe…