Intrarea in Biserică a Maicii Domnului

Luna noiembrie în 21 zile: intrarea în Templu a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.
 

Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: “Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”. Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: “Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”. Citește mai departe…

Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Luna noiembrie în 8 zile: pomenirea Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri.

Soborul Sfinţilor îngeri se prăznuieşte de Biserică cu bună cinste după predaniile părinţilor insuflaţi de Dumnezeu, care au lepădat de mult credinţa cea rea a închinării de îngeri care era la eretici şi la închinătorii de idoli. Căci încă în Legea Veche, când poporul ales s-a depărtat de la Dumnezeu, a început a se închina idolilor făcuţi după asemănarea făpturilor văzute, câte sunt în cer, sus şi pe pământ, jos. Atunci oamenii aduceau soarelui jertfă de închinăciune ca lui Dumnezeu, precum şi lunii şi stelelor, pe care le socoteau că au suflet viu.
 

Tot cu astfel de închinăciune şi cu jertfe se închinau ei şi îngerilor, despre care lucru se pomeneşte în cărţile împăraţilor, unde zice: “Se cade a aduce tămâie lui Baal şi soarelui, lunii, planetelor şi la toată puterea cerului, adică îngerilor, căci aceştia sunt ostaşii cereşti”. Acea credinţă rătăcită a închinării de îngeri se înmulţise şi în zilele Sfinţilor Apostoli, pe care dezrădăcinând-o Sfântul Apostol Pavel, grăieşte astfel în Epistola sa către Coloseni: “Nimeni să nu vă amăgească pe voi, vrând aceasta în smerita cugetare şi în slujba îngerilor, învăţînd cele ce nu ştiu, în deşert fiind îngâmfat de gândirea trupului său şi neţinând capul (adică pe Hristos)”. Citește mai departe…

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov

Luna octombrie în 27 zile: pomenirea Preacuviosului Părintele nostru Dimitrie cel Nou, ale cărui sfinte moaşte se află în Bucureşti.

Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea drept-credincioşilor împăraţi româno-bulgari şi era dintr-un sat care se numeşte Basarabov, sat aşezat pe marginea apei Lomului. La început a fost păstor de vite în satul lui, apoi văzând că toate ale lumii sînt trecătoare, a ieşit din satul Basarabov şi s-a sălăşluit mai întâi într-o peşteră din apropierea acestui sat, iar apoi s-a făcut monah la mănăstirea care era înăuntrul peşterii. Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugăciunea şi privegherile pe care le făcea şi prin care s-a învrednicit şi de darul facerii de minuni? El şi-a cunoscut şi vremea ieşirii sufletului din trup când, intrând în mijlocul a două pietre, şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu.
 

După multă vreme apa Lomului a venit mare încât a luat şi lemnele şi pietrele dimprejurul ei şi atunci au căzut în apă şi cele două pietre, care erau în apropierea peşterii, împreună cu moaştele sfântului, şi multă vreme au rămas acolo. Vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, şi i-a zis: “Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă – şi i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine”. Sculându-se dimineaţă copila, a spus părinţilor săi visul pe care l-a avut. Citește mai departe…

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Luna octombrie în 14 zile: pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea nouă.

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maica Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 360 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune ca mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parasheva, prăznuită pe 26 iulie în calendarul ortodox, este cunoscută în popor cu numele “Sfânta Vineri” (Paraschevi înseamnă vineri în limba greacă), Cuvioasa Maica Parascheva a fost numită, mai cu osebire în Moldova, “Vinerea Mare”. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, ci și în toată România.
 

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivat (azi Boiados), pe tărâmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, Istambulul de azi, pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Părinții ei, oameni de neam bun și foarte credincioși, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune. Un frate al ei s-a călugărit sub numele de Eftimie și a fost ales episcop pentru evlavia și pentru cultura sa. Citește mai departe…

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

Luna septembrie în 27 zile: pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești.

Vistierie de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, acest trimis a lui Dumnezeu pământului românesc din îndepărtata Ivirie (Georgia) nu a îngropat nici un talant din câți i-au fost dăruiți de Dumnezeu și pe toți, ca o slugă bună și credincioasă, i-a înmulțit.
 

Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, părinții săi, Ioan și Maria, l-au crescut în evlavie și dreaptă credință. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turcească în care a căzut, tânărul Andrei își arată de timpuriu ascuțimea minții, deprinzând cu ușurință limbile greacă, turcă, slavă veche, arabă, iar mai târziu și limba română. După mărturiile vremii, se pare că, după ce a scăpat din robia turcească, a trăit în preajma Patriarhiei de la Constantinopol, unde a învățat arta sculpturii în lemn, pictura și broderia.
 

Către anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, îl aduce la București, unde, după ce îl învață meșteșugul tiparului în tipografia domnească de la episcopul Mitrofan, se mută la Mănâstirea Snagov, unde întemeiază o nouă tipografie. Aici a supravegheat cu neobosită râvnă tipărirea a 63 de carți (din care 38 lucrate de el însuși), în diferite limbi: română, greacă, arabă, georgiană. Citește mai departe…