Vinerea Mare
Vinerea Mare din Săptămâna Pătimirilor încheie seria slujbelor de seară cu Prohodul Domnului.
Dacă vrem cu adevărat să știm cât de mult a iubit Dumnezeu lumea și cât de frumoasă este credința în El, este neapărat necesar să fim, în Vinerea Mare, în biserici!
Să cântăm cu toții, cu tristețe, tânguire și durere omorârea și punerea în mormânt a celui care este Viață. Să plângem cu Maica Lui, care își vede Fiul chinuit, mort și îngropat. Să vedem cum răspunde Domnul răutăților fără seamăn – prin iertare. Să ne smerim și să ne cerem iertare ca tâlharul, care a smuls Raiul înainte să moară.
Și să ne umplem, totodată, de nădejdea în Învierea Fiului lui Dumnezeu și de nădejdea în viața veșnică, pe care ne-a dăruit-o odată cu scularea Sa din morți.
E atâta frumusețe în ortodoxie! Nicio durere nu rămâne fără alinare, nici măcar durerea morții.
Căci fiecare durere este însoțită de Dumnezeu, Care în orice amar pune picături de nectar și deznădejdea o preschimbă în speranță dătătoare de viață!
Astăzi, cei care Îl petrec pe Hristos la mormânt, sărutându-I trupul cu flori curate de primăvară, mâine vor cânta “Hristos a înviat”, dând mărturie că Domnul a biruit moartea și ne-a împăcat de-a pururi cu Dumnezeu Tatăl.
