Recomandare “Jertfă și Înviere”, de Maria Pastourmadzis

Abia așteptam o nouă carte de Maria Pastourmadzis, iar așteptarea mi-a fost pe deplin răsplătită cu Jertfă și înviere, ultima carte tradusă în limba română a îndrăgitei scriitoare de literatură greacă religioasă.
 

Începând cu o poveste de dragoste și o nuntă de vis, cartea ne dă, la început, iluzia unei lumi perfecte în care trăiesc cei doi protagoniști tineri, frumoși și îndrăgostiți, Anastasia și Iorgos. Singura avertizare, strecurată subtil, este sfatul bunicii Anastasiei, în ziua în care, îmbrăcată în rochie de mireasă, merge să primească binecuvântarea ei: “Și dacă cununa ta va scoate spini…”
 

Însă Anastasia e tânără și plină de idealuri, iar iubirea soțului ei o învăluie ca o mantie fermecată. În inima ei se află numai el și Dumnezeu, Căruia i se roagă împreună, seară de seară. Iar în momentul în care află că vor avea un copil, totul capătă noi accente de fericire.
 

Analizele de rutină făcute în timpul sarcinii zguduie din temelii lumea lor perfectă. Copilul care se va naște va suferi de o boală incurabilă, dată de o gena pe care amândoi o au; dacă îi va supraviețui, va fi un copil ce va trebui îngrijit toată viața. Ce avalanșă de emoții naște această veste in sufletul lor și al celor din jur? Tatăl este șocat. Mama este profund îndurerată. Bunica paternă este de părere că ar trebui să avorteze. Însă Anastasia îl iubește cu toată ființa pe copilul care se plămădește în ea. Începe astfel o luptă, într-o adevărată criză de sarcină. Citește mai departe…

Recomandare “Doamna Păresimilor și cei șapte pantofi”, de Tatiana Petrache

Ne aflăm în timpul postului mare, numit astfel atât datorită faptului că este cel mai lung dintre posturile de peste an, dar și pentru că precede Sărbătoarea sărbătorilor – Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În popor, postul acesta mai poartă și denumirea de Păresimi, de la un cuvânt mai vechi care înseamnă patruzeci – numărul de zile de post până la Săptămâna mare de dinainte de Paști.
 

Dragi copii, voi ați auzit de Păresimi?
 

Dar de Doamna Păresimilor ați auzit? Vă vine să credeți că există? Ea este mai degrabă o bătrânică atât de în vârstă, încât nimeni nu îi mai știe anii, nici numele adevărat. Cu ea ne face cunoștință Tatiana Petrache, în cartea Doamna Păresimilor și cei șapte pantofi, unde ne vorbește despre Postul Mare pe înțelesul copiilor.
 

Doamna Păresimilor prinde viață din cuvintele scriitoarei și din culorile ilustratorului Ovidiu Gliga. Slăbuță, cu gura mititică, pentru că postește mult și vorbește puțin, ea este iubită de copii pentru mâncărurile bune, de post, cu care îi primește în casa ei și, mai ales, pentru poveștile minunate despre cele șapte săptămâni ale postului mare, perioada ei preferată din an, de care se îngrijește cu deosebită grijă.
 

Cartea este compusă din capitole scurte, fiecare dedicat câte unei săptămâni din post, așa cum este menționată în calendar. Citește mai departe…

Recomandare “Fiul meu, tu încă n-ai ajuns Acasă”, de Părintele Nicodim Petre

Ca să ajungi acasă, trebuie să fi fost plecat mai înainte într-o călătorie, mai scurtă ori mai lungă. Trebuie, de asemenea, să-ți fi fost dor de acasă și să-ți dorești să te întorci.
 

Dar unde ne întoarcem din călătoriile noaste, fizice sau sufletești? Ce este acasă pentru fiecare? Iată un bun prilej de a reflecta asupra acestor întrebări, parcurgând poveștile depănate în cartea “Fiul meu, tu încă n-ai ajuns Acasă”.
 

Autorul ei, părintele Nicodim Petre, ne invită într-o călătorie imaginară, prin locurile pe unde a mers sau despre care a auzit. Părintele este starețul mănăstirii Bucium din Iași și, din pridvorul acesteia, așezată pe una din colinele Iașiului, ne spune, frumos și boem, povești pline de tâlc și de umor.
 

Sunt povești ale unor preoți, misionari, oameni simpli, copii și tineri, amintiri din copilărie, toate legate prin firul lui Acasă.
 

Țiganul Mihai, tânărul Nicolae din Tanzania, bunica alături de care a crescut până la șase ani, copilul care și-a adus mama la biserică, fiul care a furat un BMW, părintele pelerin în Muntele Athos, toate sunt personaje mai mult sau mai puțin importante, “folosite” cu iscusință de autor pentru a ne transmite mesajul dorit. Pentru că în aceste povești scurte nu personajele au întâietate, ci poveștile lor pe drumul spre Acasă. Citește mai departe…

Recomandare “Mărturia convertirii unui fost deținut”

Cartea Mărturia convertirii unui fost deținut face parte din categoria cărților ce dau dovadă despre cum lucrează Dumnezeu să-i aducă pe oameni la El, dar și o carte ce dă dovadă despre personalitatea și sfințenia Sfântului Paisie Aghioritul.
 

Scrisă la persoana I, cartea spune povestea reală a unui bărbat cipriot care, aflat într-o țară slavă, în interes de serviciu, este arestat și trimis în închisoare, sub acuzația de trafic de persoane. Știm de la început că omul este nevinovat, iar cartea nu este un roman polițist, în care să urmărim cum a fost arestat, cine l-ar denunțat sau cum se vor aduna dovezile pentru dovedirea nevinovăției lui.
 

Cartea urmează, așa cum îi spune titlul, povestea unei convertiri la Hristos a acestui om, botezat ortodox, dar care, la fel ca mulți alții dintre noi, a trăit ani de zile fără El, fără să Îl caute, fără să Îi ceară ajutorul său măcar să se gândească la existența Lui.
 

Ca în cazul multor oameni, a fost nevoie de o experiență-limită care să îl scoată din confortul unui trai îndestulat, din rutina unei existențe înclinate spre bani și plăceri lumești, din siguranța care îi definea viața și lumea. Pierderea libertății, acuzarea pe nedrept, într-o țară străină, în care nimeni nu îi vorbea limba și prea putini vorbeau engleză, un avocat preocupat numai să încaseze facturile de la soția celui deținut, fără a face nimic pentru el, hârtii semnate fără a înțelege ce semnează și incertitudinea pentru ce se va întâmpla în ora următoare – aceasta este noua viață în care este aruncat un om nevinovat.
 

Ce șanse sunt ca el să scape? Sau să nu-și piardă mințile? Să nu se înrăiască și să vrea să se răzbune pe toți pentru ce i se întâmplă? Sau să-și găsească credința și să-L cunoască pe Hristos? Puține șanse, dar Cel care nu face nimic la voia întâmplării a știut cum să aibă grijă de cel care nu Îl căutase niciodată. Citește mai departe…

Recomandare “Genialii”, de Anca Nedelcu și Elena Diana Nedelcu

Ne-am obișnuit să ne uităm la oamenii mari, oamenii al căror nume este cunoscut în toată lumea, ale căror nume sunt pe coperți de cărți ori pe afișe, ca la niște figuri legendare și perfecte, care au avut mult noroc în viață. Care s-au născut cu un dar și care de aceea au devenit atât de faimoși. Pentru că noi, oamenii obișnuiți, așa i-am cunoscut și perceput: neobișnuiti, norocoși și geniali.
 

Dar și ei, acești oameni geniali, au fost copii cândva; copii mai mult sau mai puțin ca alții, însă având, cu siguranță, trăsături comune cu alți copii din lume: drag de joacă, iubirea și ocrotirea părinților, chef de năzdrăvănii și de studiat, serioși sau rebeli… Copii.
 

Cum ar fi să aflăm cum au încercat acei copii să fie mai buni, cum și-au depășit ei problemele și greutățile care nu au fost nici mici, nici imaginare, ca ale eroilor din basme?
 

Cum ar fi să aflăm despre cum erau George Enescu, la 5 ani; Traian Vuia, la 14 ani; Constantin Brâncuși, la 10 ani; Iulia Hașdeu la 16 ani; și Grigore Antipa, la 15 ani? Unde se aflau ei și ce făcea fiecare în colțul lui de lume, în anul 1886?
 

Autoarele cărții “Genialii”, apărută la editura Pandora M, în 2019, Anca Nedelcu, profesor universitar doctor, și Elena Diana Nedelcu, elevă, de 13 ani, mamă și fiică, ne povestesc toate aceste lucruri și chiar mai multe. Citește mai departe…