Recomandare “Fiul meu, tu încă n-ai ajuns Acasă”, de Părintele Nicodim Petre

Ca să ajungi acasă, trebuie să fi fost plecat mai înainte într-o călătorie, mai scurtă ori mai lungă. Trebuie, de asemenea, să-ți fi fost dor de acasă și să-ți dorești să te întorci.
 

Dar unde ne întoarcem din călătoriile noaste, fizice sau sufletești? Ce este acasă pentru fiecare? Iată un bun prilej de a reflecta asupra acestor întrebări, parcurgând poveștile depănate în cartea “Fiul meu, tu încă n-ai ajuns Acasă”.
 

Autorul ei, părintele Nicodim Petre, ne invită într-o călătorie imaginară, prin locurile pe unde a mers sau despre care a auzit. Părintele este starețul mănăstirii Bucium din Iași și, din pridvorul acesteia, așezată pe una din colinele Iașiului, ne spune, frumos și boem, povești pline de tâlc și de umor.
 

Sunt povești ale unor preoți, misionari, oameni simpli, copii și tineri, amintiri din copilărie, toate legate prin firul lui Acasă.
 

Țiganul Mihai, tânărul Nicolae din Tanzania, bunica alături de care a crescut până la șase ani, copilul care și-a adus mama la biserică, fiul care a furat un BMW, părintele pelerin în Muntele Athos, toate sunt personaje mai mult sau mai puțin importante, “folosite” cu iscusință de autor pentru a ne transmite mesajul dorit. Pentru că în aceste povești scurte nu personajele au întâietate, ci poveștile lor pe drumul spre Acasă. Citește mai departe…

Recomandare “Mărturia convertirii unui fost deținut”

Cartea Mărturia convertirii unui fost deținut face parte din categoria cărților ce dau dovadă despre cum lucrează Dumnezeu să-i aducă pe oameni la El, dar și o carte ce dă dovadă despre personalitatea și sfințenia Sfântului Paisie Aghioritul.
 

Scrisă la persoana I, cartea spune povestea reală a unui bărbat cipriot care, aflat într-o țară slavă, în interes de serviciu, este arestat și trimis în închisoare, sub acuzația de trafic de persoane. Știm de la început că omul este nevinovat, iar cartea nu este un roman polițist, în care să urmărim cum a fost arestat, cine l-ar denunțat sau cum se vor aduna dovezile pentru dovedirea nevinovăției lui.
 

Cartea urmează, așa cum îi spune titlul, povestea unei convertiri la Hristos a acestui om, botezat ortodox, dar care, la fel ca mulți alții dintre noi, a trăit ani de zile fără El, fără să Îl caute, fără să Îi ceară ajutorul său măcar să se gândească la existența Lui.
 

Ca în cazul multor oameni, a fost nevoie de o experiență-limită care să îl scoată din confortul unui trai îndestulat, din rutina unei existențe înclinate spre bani și plăceri lumești, din siguranța care îi definea viața și lumea. Pierderea libertății, acuzarea pe nedrept, într-o țară străină, în care nimeni nu îi vorbea limba și prea putini vorbeau engleză, un avocat preocupat numai să încaseze facturile de la soția celui deținut, fără a face nimic pentru el, hârtii semnate fără a înțelege ce semnează și incertitudinea pentru ce se va întâmpla în ora următoare – aceasta este noua viață în care este aruncat un om nevinovat.
 

Ce șanse sunt ca el să scape? Sau să nu-și piardă mințile? Să nu se înrăiască și să vrea să se răzbune pe toți pentru ce i se întâmplă? Sau să-și găsească credința și să-L cunoască pe Hristos? Puține șanse, dar Cel care nu face nimic la voia întâmplării a știut cum să aibă grijă de cel care nu Îl căutase niciodată. Citește mai departe…

Recomandare “Genialii”, de Anca Nedelcu și Elena Diana Nedelcu

Ne-am obișnuit să ne uităm la oamenii mari, oamenii al căror nume este cunoscut în toată lumea, ale căror nume sunt pe coperți de cărți ori pe afișe, ca la niște figuri legendare și perfecte, care au avut mult noroc în viață. Care s-au născut cu un dar și care de aceea au devenit atât de faimoși. Pentru că noi, oamenii obișnuiți, așa i-am cunoscut și perceput: neobișnuiti, norocoși și geniali.
 

Dar și ei, acești oameni geniali, au fost copii cândva; copii mai mult sau mai puțin ca alții, însă având, cu siguranță, trăsături comune cu alți copii din lume: drag de joacă, iubirea și ocrotirea părinților, chef de năzdrăvănii și de studiat, serioși sau rebeli… Copii.
 

Cum ar fi să aflăm cum au încercat acei copii să fie mai buni, cum și-au depășit ei problemele și greutățile care nu au fost nici mici, nici imaginare, ca ale eroilor din basme?
 

Cum ar fi să aflăm despre cum erau George Enescu, la 5 ani; Traian Vuia, la 14 ani; Constantin Brâncuși, la 10 ani; Iulia Hașdeu la 16 ani; și Grigore Antipa, la 15 ani? Unde se aflau ei și ce făcea fiecare în colțul lui de lume, în anul 1886?
 

Autoarele cărții “Genialii”, apărută la editura Pandora M, în 2019, Anca Nedelcu, profesor universitar doctor, și Elena Diana Nedelcu, elevă, de 13 ani, mamă și fiică, ne povestesc toate aceste lucruri și chiar mai multe. Citește mai departe…

Recomandare “Ce moștenire lăsăm copiilor noștri”, de Schimonahia Siluana Vlad

Ce moștenire lăsăm copiilor noștri? este o carte din care ai vrea să înveți pasaje întregi pe dinafară, să ți le amintești în momentele în care nu știi ce să faci, când te îndoiești sau când ți-e frică.
 

Cartea reprezintă transcrierea conferinței de la Luton, din Anglia, pe care Maica Siluana a susținut-o în anul 2014, având două teme importante: Dragostea lui Hristos – împlinirea familiei și Copiii noștri – ce moștenire le oferim.
 

Întreaga carte este un mini-curs de parenting si de familie care atrage atenția, în stilul caracteristic maicii, ferm, cald și amuzant, asupra rolului covârșitor pe care îl are un părinte în formarea și dezvoltarea copilului său, dar și a influenței fiecăruia dintre noi asupra generațiilor care ne urmează.
 

Educația este învățătura de viață pe care le-o dăm copiilor – ea nu este ce le spunem, ci ce facem și trăim noi.
Niciun copil nu a făcut ce spune mama, niciun copil nu a făcut ce spune tata, ci ce face tata și ce face mama.
Educația trebuie să fie exemplul concret.
Educați-vă pe dumneavoastră, citiți, pocăiți-vă, schimbați-vă viața, și în felul acesta îi educați și pe copii. Citește mai departe…

Recomandare “Fetița care vrea sa ajungă în Rai”, de Amy LeFeuvre

Ce îi preocupă pe copii, în cea mai mare parte a timpului? Desigur, cei mai mulți se gândesc la joacă. La cum să se urce în copaci, să alerge, să se ascundă, să exploreze, să descopere sau să facă tot felul de năzdrăvănii, înainte ca adulții să îi prindă.
 

Cam așa sunt cei cinci copii ai familiei Stuart, personajele principale ale cărții “Fetița care vrea să ajungă în Rai”. Cinci frați cu vârste între 4 și 8 ani, energici, năstrușnici și jucăuși, lăsați de părinții ocupați cu îndatoririle sociale, în grija unei dădace ferme și exigente care este adesea copleșită de exuberanța lor.
 

Copiii se simt bine unii cu alții și în lumea lor, căci adulții li se par plictisitori, prea des îngrijorați sau încruntați.
 

Există însă o umbră în mica lor lume lor perfectă, mai exact, pentru unul dintre copii. Nu toți au pereche. Cei mari, băiatul și fetița formează o pereche; ultimii sunt gemeni și formează o altă pereche. Dar mijlocia? Betty, fetița de 6 ani, este fără pereche. Iar aceasta este cea mai mare suferință a ei. Ea este cea care rămâne mereu pe dinafară, mereu în afara secretelor, a planurilor și a jocurilor inițiate de frații ei. Citește mai departe…