Duminica a 3-a din Post, a Sfintei Cruci

Patimile viclene și lumea păcatului nu este cu putință să plece cu totul de la noi, dacă nu ajungem la vederea lui Dumnezeu, care răstignește lumea pentru cei care s-au învrednicit de ea. Crucea înseamnă pentru noi a ne răstigni trupul împreună cu patimile și poftele lui. Această răstignire conduce pe om spre eliberare. Trupul ne necăjește și de aceea trebuie ca fiecare să îl ridice la înălțimea crucii.
 

Pe acest lemn al Crucii a murit pironit Hristos. Zapisul, care a fost dat împotriva noastră din cauza neascultării noastre, a fost pironit pe Cruce. Începătoriile și stăpâniile duhurilor viclene ale lemnului neascultării (acel pom al cunoașterii binelui și al răului) s-au îndepărtat definitiv rușinate. Noi prin Hristos cu biruință am dobândit din nou libertatea. Prin Cruce ne-am împăcat între noi si prin Cruce ne-am împăcat cu Hristos. Citește mai departe…

Sfântul Ierarh Grigorie Palama – Despre post

Părinții Bisericii au caracterizat postul ca esență a rugăciunii, zicând că “prima materie a rugăciunii este foamea”. Moise, ținând un post de mai multe zile pe munte, vede pe Dumnezeu față către față și vorbește cu El, precum vorbește cineva cu un prieten al lui. Prin post profetul Ilie ia putere să ungă profet în locul lui și să îi dăruiască îndoit harul pe care îl deținea el însuși. S-a învrednicit să se ridice de la pământ preînchipuind în mod vădit Înălțarea lui Hristos de pe pământ la cer. Însuși Hristos postind în pustiu, a biruit pe ispititorul de obște și a destrămat puterea lui împotriva oamenilor și a surpat tirania lui eliberând pe om. Vedeți darurile postului și câte sunt bunurile de care se învrednicește să le primească omul prin post?
 

În vremea postului și a rugăciunii să iertăm din sufletul nostru dacă într-adevăr avem sau credem că avem ceva împotriva altcuiva. Să ne dăruim cu toții dragostei. Să încercăm să ne înțelegem mai bine unul pe celălalt. Să ajungem la înfăptuirea iubirii și a facerii de bine cuvântând unul în favoarea celuilalt. Să gândim înlăuntrul nostru numai cele bune față de Dumnezeu și față de oameni. Astfel postul nostru va fi desăvârșit și vrednic de cinste de la Dumnezeu și cererile noastre în timpul postului vor fi bine primite. Citește mai departe…

Cateheza despre “Pocăință”

– Se întămplă ca de multe ori pocăința să vină mai târziu. De multe ori Dumnezeu trimite o pedeapsă, o încercare. Care e deosebirea dintre căința cu plâns adevărat și plânsul de amărăciune?
 

– Uite ceva: este plâns de ciudă, este și plâns amestecat cu smerenie și căință. Dar, ca să-ți spun, eu am observat la mine. Dacă mă pot păzi de cele mici, scap ușor de celelalte mari! Și dacă timpul cu pace l-am folosit spre slava lui Dumnezeu, când vin ispitele cu duhuri, imediat sunt scutit. Voi izgoni acele duhuri. Dar dacă timpul de pace nu l-am folosit spre slava lui Dumnezeu, atunci ce să vezi?, vin ispitele, vin necazurile. Iar ajutorul lui Dumnezeu întărzie, ca astfel să mă încerce, să-mi arate cât de mic și de neînsemnat sunt. Dar totul până ce mă pocăiesc! După ce mă pocăiesc și mă smeresc, simt că vine ajutorul lui Dumnezeu. Dar dacă timpul de pace l-am folosit spre slava lui Dumnezeu atunci cand vin ispitele, rapid scap de ele. Rapid! Și nu mai e nici o îndoială! Dar, ca să spun, trebuie multă smerenie! Citește mai departe…

Cateheza despre “Istoria Postului Sfintelor Paști”

În Biserica creştină a primelor secole, sărbătoarea Paştilor era anticipată de una sau două zile de post. Aceste două zile de post se pare că au fost instituite nu atât în vederea sărbătorii Învierii Domnului, cât mai ales în vederea primirii Botezului de către catehumeni, în noaptea Paştilor. Aşadar, practica postului va fi la început rezervată catehumenilor, apoi extinsă la ceremonialul Botezului şi, în cele din urmă, la întreaga Biserică. Acestă formă incipientă a postului nu avea nicidecum un caracter penitenţial, ci mai de grabă unul ascetic-iluminator. Tot în perioada Bisericii primare, la Roma, duminica de dinaintea Paştilor mai era numită şi “Duminica Patimilor”, iar în Miercurea şi în Vinerea acestei săptămâni nu se săvârşea Sfânta Liturghie. Extinderea postului la întreaga săptămână care preceda sărbătoarea Paştilor era la început o practică liturgică specifică numai Bisericii alexandrine. De asemeni, în timpul celor trei săptămâni premergătoare sărbătorii Paştilor, în Biserica primară se obişnuia să se citească pericope din Evanghelia după Ioan, din moment ce era foarte bogată în pasaje legate atât de apropierea sărbătorii Paştilor, cât şi despre activitatea Mântuitorului Iisus Hristos la Ierusalim. Citește mai departe…

Cateheza despre “Rugăciunea inimii”

Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune
 

Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune. Și greutatea, și necazul, le preface în rugăciune. Orice i s-ar întâmpla, îndată începe: “Doamne Iisuse Hristoase…”. Dragostea este folositoare la orice, și la cele mai simple lucruri. De pildă, suferi de insomnie: să nu te gândești la somn. Să te scoli, să ieși afară, să vii iar în cameră, să te așezi în pat ca și prima dată, fără să te gândești dacă o să dormi sau nu. Să te concentrezi, să spui doxologia și apoi de trei ori “Doamne Iisuse Hristoase…”, și așa o să vină somnul.
 

Toate se pun în rânduială prin rugăciune. Dar trebuie să ai iubire, înflăcărare în rugăciune. Să nu ai neliniște, ci încredere în iubirea și în pronia lui Dumnezeu. Toate sunt înlăuntrul vieții duhovnicești. Toate se sfințesc, și cele bune, și cele grele, și cele materiale, și cele duhovnicești, și toate câte le faceți, spre slava lui Dumnezeu să le faceți. Cum spune Apostolul Pavel? Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți (I Cor. 10, 31). Când ești în rugăciune, toate se fac cum trebuie. De pildă, speli farfuriile și nu spargi niciuna, nu faci pagube. Vine înlăuntrul tău harul lui Dumnezeu. Când ai harul, toate se fac cu bucurie, fără osteneală. Citește mai departe…