Cateheză copii cu tema “Rolul duhovnicului în viața micului creștin”
În biserica noastră am desfășurat o nouă activitate în cadrul Concursului Național Catehetic Mărturisirea jertfelnică a dreptei credinţe – moştenirea unui secol de Patriarhat pentru copii şi tineri. Cateheza a avut ca temă “Rolul Duhovnicului în viața micului creștin”, ca parte a proiectului “Domnul, Cel ce a întărit biserica, a luminat duhovnicii și a mângâiat sufletele”.
Am început activitatea reamintindu-ne de catehezele anterioare, unde am discutat despre virtuțile creștine, viețile sfinților români, darurile primite de aceștia de la Dumnezeu etc. Ne-am amintit că unii dintre preoții pe care i-am purtat în discuții eru numiți mari duhovnici. I-am întrebat pe copii ce cred ei că înseamnă acest lucru. Am primit răspunsuri precum: “veneau mulți oameni să se spovedească”, sau “dădeau sfaturi bune”.
Am continuat cu definirea termenului de duhovnic. Unii dintre cei mici au spus că duhovnicul este un prieten care ascultă, alții că este cel prin care Dumnezeu ne iartă, cel care spovedește și împărtășește oamenii după ce s-au curățit etc. Apoi am povestit despre ce simțim când mergem la duhovnic. Am primit răspunsuri sincere în care copiii spuneau că atunci când se spovedesc simt și emoție, și rușine pentru faptele lor, dar și bucurie, ușurare, devin mai siguri, mai încrezători, mai empatici, ș.a.m.d.
Următoarea parte a catehezei s-a referit la cum este părintele duhovnic pentru fiecare. De asemenea, și la această întrebare, au fost explicații foarte frumoase: “părintele este bun ascultător”, “este calm”, “este serios”, “este glumeț”, “este răbdător”, “nu ceartă și nu pedepsește”, “este iubitor” și “este un bun sfătuitor”.
Ultima parte a activității a urmărit crearea unor colaje prin care să fie evidențiate calitățile duhovnicului, importanța sa în mijlocul comunității, dar și felul în care este acesta văzut de copii. Primele lucruri desenate au fost inimi. Acest lucru arată iubirea copiilor pentru părintele duhovnic, faptul că mersul la spovedit nu este o corvoadă, ci o bucurie. Apoi au fost desenate crucea și biserica, locul în care îl găsim pe părintele, locul în care ne așteaptă. Unii dintre copii au încercat să îl deseneze, de remarcat fiind faptul că părintele are brațele deschise (de obicei, după ce copiii se spovedesc, îl îmbrățișează, sau îi fac desene).
Am concluzionat că rolul duhovnicului este mare pentru că îi apropie pe oameni de biserică, îi sfătuiește de câte ori au nevoie și îi ajută să treacă peste greutăți. Tot duhovnicul este cel care îi face pe copii să se simtă bine la biserică, îi învață să se roage, să fie responsabili, buni, să își facă prieteni și să Îl cunoască mai bine pe Dumnezeu.
(Text și cateheză de Georgiana Udrea)
