Duminica Floriilor

O Duminică frumoasă și caldă mângâie sufletele celor veniți la Sfânta Liturghie pentru a-L întâmpina pe Domnul. Creștinii aduc ramuri de salcie spre a fi sfințite si mai apoi duse în fiecare casă, ca simbol al Împărăției celei noi, al cărei Împărat nu vine să revendice vreun tron, ci ne deschide Raiul și ne înconjoară cu iubire. Salcia imită gestul plecării smerite în fața Domnului, care a învins păcatul.
 

Osana celui dintru înălțime, binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului, o parte din troparul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, ne amintește faptul că Mântuitorul este biruitorul morții și Cel care aduce iertarea prin jertfa Sa. Iisus Hristos nu a venit cu o armată, nici cu fală, nici cu mândrie, ci cu smerenie, cu blândețe. Nu S-a mai ferit în a face minuni, a vorbit în fața mai marilor din Templul Ierusalimului, a vindecat, a dojenit, a iertat, a plâns, a sfătuit și a dat omenirii cel mai de preț lucru pe care îl avea: viața.
 

Floriile au deschis drumul Sfintelor Pătimiri. Blândul Păstor este așteptat de mulțimile de oameni cu ramuri de finic, de măslin, cu flori și bucurie, însă acest moment este dat uitării în zilele ce urmează, iar osanalele se transformă în Ia-L, ia-L, răstignește-L!, vorbe strigate cu putere, cu ură și necredință. Mântuitorul știa asta, îi anunțase și pe Sfinții Apostoli despre cele ce aveau să fie, însă nu a ripostat, nu a răspuns răului cu rău. Răstignindu-Se pe Cruce, Iisus cuprinde dragostea Sa față de Tatăl și aceea față de omul căzut într-un întreg.
 

Să avem în suflete dorința de a ne apropia de Domnul pe Drumul Golgotei și de a simți Lumina Învierii Sale în fiecare zi a vieții noastre!