Boboteaza

Botezul Domnului sau Boboteaza ne amintește an de an de smerenia Mântuitorului. El, Cel fără de păcat, vine la Iordan să primească botezul pocăinței de la Sfântul Ioan. Aici se poate vedea lucrarea harică, planul Lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Dacă Domnul Însuși S-a botezat nu a fost pentru că avea păcate, ci pentru ca oamenii să Îl vadă, în Slava Sa cea mare.
 

Cerurile s-au deschis, iar Sfânta Treime S-a arătat. Astfel, Dumnezeu a cuprins atât dumnezeirea Fiului, cât și umanitatea Sa. Prin acest gest de iubire, Iisus Hristos a pus început pentru o nouă viață, aceea împreună cu Tatăl, cu Fiul și cu Sfântul Duh, o viață de creștin. Botezându-se în râul Iordan, Mântuitorul a înfiat omul prin har, ne-a făcut pe toți fii ai Săi, înviind sufletele din moartea păcatelor. Păcatul strămoșesc s-a șters, iar noi, cei ce ne botezăm în Sfânta Treime devenim fii ai Lui Dumnezeu. Ce alt exemplu de iubire mai poate primi lumea?
 

Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care Am binevoit spunea glasul Domnului din cer, pe când Duhul Sfânt, în chip de porumbel, pasărea blândă, fără de răutate, apărea pe cer ca izvor de curăție și de dragoste. Creștinii vin la biserică în această zi pentru a lua Agheasmă Mare, ca si legătură tainică între Botezul Mântuitorului și botezul nostru. Aceasta ne sfințește sufletele, gospodăriile, munca, învățătura, ne ferește de boli și ne dă putere să biruim ispitele. Citește mai departe…

Premiere Concurs “Hristos Se naște, slăviți-L!” și Concert de Colinde

Copiii Îl iubesc pe Dumnezeu. Da, chiar Îl iubesc! Numai că ei Îi arată dragostea curat și sincer, fără să ceară ceva la schimb, fără să aștepte ceva care să contrabalanseze talerul iubirii lor.
 

Asta se vede în frumusețea creațiilor acestora, realizate pentru Concursul Hristos Se naște, slăviți-L!, ajuns la a XI-a ediție. Și an de an, cuvintele se împletesc atât de frumos, versurile par să cânte, decorațiunile sunt atent conturate, iar râvna tinerilor participanți crește parcă odată cu vârsta. Cei mai mari aleg creații digitale sau texte, iar cei mai mici se bucură să confecționeze felicitări, ornamente ori desene frumos colorate, toate amintind de Iisus, Pruncul născut în iesle. Anul acesta tema aleasă a fost Familia, Biserica de acasă, tocmai pentru a sublinia importanța legăturii dintre om și Dumnezeu, dincolo de lumescul care ne înconjoară. Se poate observa apropierea de biserică a celor mici prin ceea ce scriu: “În casa mică, unde-i pace / Se-aprinde candela ușor, / Iar rugăciunea blândă face / Din inimă altar de dor.”, “Dumnezeu este cu noi în fiecare clipă!”, “Tu, Măicuță purtătoare / În brațele tale Comoara Lumii stă în tihnă.”, etc. Câtă smerenie și câtă bucurie, împletite în ceva ce noi, oamenii mari nu putem cuprinde cu mintea. Citește mai departe…

Crăciunul Copiilor

Ce bucurie mai mare poate fi pentru creștini, decât aceea a Nașterii Domnului?
 

Și El Se naște an de an în ieslea din Betleem, în inimile noastre, în inimile copiilor noștri. Numai că ei nu înțeleg această Taină așa ca noi. Ei o simt prin participarea la slujbe, prin Sfânta Împărtășanie, prin colinde, prin bucuria darurilor și a împodobitului brazilor. Această bucurie a venit și în sufletele micuților creștini de la Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei. Mari și mici au pus în brad nu doar globuri, ci și zâmbete, gânduri curate, emoție și speranță, pentru ca la final să se bucure de ceea ce au realizat.
 

Veselia i-a însoțiți pe copii și la colindat. Glasurile lor cristaline vesteau Nașterea Mântuitorului tuturor celor care deschideau ușile inimilor, pentru a-L primi pe Domnul. Colindița, Ciucur verde de mătase, Ia, sculați, voi gazde mari! și alte cântece tradiționale au bucurat mulți dintre creștinii parohiei noastre, iar colindătorii au primit laude pentru frumoasele cântări.
 

În Ajunul Praznicului Nașterii Domnului, micuții au participat la un atelier de decorațiuni. Eu au confecționat globuri, flori din hârtie colorată și alte ornamente minunate, pe care le-au dus în casele lor, având ca peste ani să le amintească de copilărie, de datini, obiceiuri și prietenia ce i-a unit și care se va păstra deasupra timpului. Citește mai departe…

Colindători din Parohia Slon, Protopopiatul Vălenii de Munte

Bucuria marii Sărbători a Nașterii Domnului a fost adusă în biserica noastră de glasurile copiilor din Parohia Slon, Protopopiatul Vălenii de Munte, județul Prahova.
 

Sub îndrumarea părintelui Florin-Adrian Popa și a doamnei preotese Alina-Mihaela, cei mici au recitat poezii și au cântat atât de frumos despre cum Pruncul Iisus Se naște în ieslea din Bethleem. Momentele emoționante au fost o bucurie pentru cei prezenți, amintind, totodată, despre vremurile străvechi și despre ce înseamnă cu adevărat Crăciunul.
 

Înainte de slujba Vecerniei, copiii au fost invitați la un atelier de decorațiuni care avea ca temă familia creștină. Ei au avut ca sarcină să completeze câteva fraze referitoare la propriile familii: Draga mea familie, dacă aș putea să îți ofer un cadou care să nu coste nimic, ți-aș dărui…, Draga mea familie, te rog să…, Draga mea familie, îți mulțumesc pentru că… etc.
 

La finalul activității, cei mici au fost rugați să noteze pe un globuleț un cuvânt care definește familia. Au fost notate siguranță, iubire, respect etc. Toate acestea au împodobit un brăduț ce reprezintă legătura dintre cele două parohii surori, Slon și Sfânta Vineri, o familie întru Hristos Domnul. Citește mai departe…

Parastas 5 ani Părintele Nicolae Burlan

În noaptea de Sfântul Nicolae a anului 2020, părintele Nicolae Burlan, ctitorul bisericii noastre, a plecat la Domnul. Neașteptat, fulgerător, lăsând multă durere și dor în inimile celor care l-au cunoscut și l-au iubit.
 

De la plecarea sa la Domnul au trecut, iată, 5 ani, iar anul acesta a plecat spre Marea întâlnire și doamna preoteasă Romelia Burlan, soția sa.
 

În predica de la slujba parastasului, părintele Iustin Manta a vorbit, în cuvinte pline de dragoste, admirație și recunoștință, despre omul care a fost părintele Nicolae. Nu e ușor, cum spune părintele Iustin, să vorbești despre om, mai ales atunci când acesta a avut multe harisme.
 

Cum să vorbim cu ușurință despre un om care a înrâurit harul lui Dumnezeu asupra altor oameni? Da, este greu să surprinzi în cuvinte, mai ales când acestea sunt și puține, aspecte ale personalității oamenilor mari. Dar despre cei pe care îi iubești poți vorbi fără teama de a greși. Iar părintele Iustin l-a iubit mult pe părintele Nicolae, de aceea cuvintele sale curg lin, pline de emoție, și ne zugrăvesc un chip nou al părintelui Nicolae, înfrumusețat de trecerea timpului, în inima sa și în inimile noastre: luminos, zâmbitor, cinstit, delicat, ferm, capabil să se adapteze oricărui om cu care vorbea, cu o noblețe aparte… Citește mai departe…