Corul Symbol – Concert “Taina Creștinătății”

Duminică, 27 iunie 2021, biserica noastră a găzduit un emoționant concert susținut de Corul Symbol.
 

Biserica Sfintei Parascheva a răsunat de glasurile tinere ale fetelor din cor, simbol al curăției și perseverenței în muncă și performanță. Enoriașii care au făcut parte din public au ascultat cu bucurie și mândrie, între vocile feminine, vocea Nectariei Manta, fiica Părintelui Iustin și a bisericii noastre.
 

Lucrările au fost dirijate de Doamna Luminița Guțanu-Stoian, director și dirijor principal, și de Părintele Profesor Jean Lupu, președinte fondator și dirijor al corului.
 

Evenimentul a fost al cincilea și ultimul din cadrul proiectului Taina creștinătății. Citește mai departe…

Parastas de 6 luni pentru Părintele Nicolae Burlan

Sâmbătă, pe 5 iunie, s-au împlinit fix 6 luni de când Părintele Nicolae Burlan a plecat la Domnul, înainte cu o oră de ziua Sfântului Nicolae, ocrotitorul său. Ce diferită e ziua plecării sale, rece și tristă, față de ziua de azi, caldă și senină, ca o alinare. Mi se pare că ieri a fost. Și, totodată, că a trecut o veșnicie.
 

Am ajuns la biserica noastră, ridicată cu osteneala de ani de zile a părintelui, care este azi pomenit drept ctitor. Mormântul său, asezat între trupul bisericii și al capelei, este plin de flori și candele luminânde.
 

Sfânta Liturghie a început și aș vrea să stau afară, dar Maria îmi arată ușa de la intrare. Stabilim că este important să stăm în liniște, ea înclină capul a acord, așa că intru, cu ea în brațe, și astfel am stat aproape toată slujba Sfintei Liturghii și a Parastasului. Sunt șase părinți slujitori și Preasfințitul Timotei.
 

Fotografia părintelui, tivită cu panglică neagră și așezată în stânga bisericii, lângă icoana Sfântului Nicolae, este împodobită cu flori albe, ca de sărbătoare. Pentru cei iubiți de Dumnezeu plecarea din lumea aceasta este o sărbătoare. Citește mai departe…

Bucuria copilăriei – Atelier de 1 iunie

Copilăria, un cozonac umplut cu fericire, este perioada cea mai plină de imaginație, cu numeroase aminitri și jocuri de idei. În copilărie poți să râzi unui melc ce iese din cochilie, poți să plângi pentru că balta din stradă a dispărut, poți să crezi că marea este infinită, poți să ai o zi a ta, numai a ta. 1 iunie, Ziua tuturor Copiilor.
 

Anul acesta au picurat stropi grei și deși peste gândurile copilăriei, însă, bucuria celor mici nu a fost nici pe departe micșorată. Chiar dacă parcurile și aleile au fost singure, în trapeza Bisericii noastre au răsunat glasuri vesele și subțiri. O parte din micuții Parohiei Sfânta Vineri- Drumul Taberei au participat la atelierul Bucuria copilăriei, dedicat zilei lor.
 

Au dat frâu liber creativității și au realizat desene pline de farmec, în culori vii. Lumea noastră, văzută prin ochi de copil, arată atât de frumos! Curcubeie, locuri de joacă, baloane și multe alte creații au fost înșiruite precum notele muzicale ale unui cântec de leagăn.
 

De la atelier nu puteau lipsi pictura și modelajul în plastilină. Astfel că, un alt moment a constat în crearea unui păun din conuri de brad pictate, pene multicolire, cuiburi din paste și binecunoscutul material moale, colorat. Fiecare figurină este specială, unică, așa cum și-au imaginat micii artiști pasărea a cărei poveste au ascultat-o în timp ce lucrau cu atenție. Citește mai departe…

Premierea Concursului de creație, Lumina Învierii – Bucuria inimii, Editia a VI-a

A treia duminică după Paști este numită Duminica femeilor mironosițe, numite și ucenițele Domnului.
 

În biserica noastră slujba a fost ascultată, ca de fiecare dată, din interiorul bisericii și din curte. Pe covorul verde al ierbii, copii, mame, familii întregi se bucură de soare și de comuniunea în Hristos, ascultând Sfânta Liturghie cu evlavie și credință. Pare că azi, mai mult ca altădată, sunt mai multe femei în curte și peste tot. Ori poate așa văd, influențată de semnificația acestei zile, când sunt sărbătorite și le urăm la mulți ani și femeilor creștine.
 

Mironosițele, Sfintele de mir purtătoare, cum sunt numite acestea în multe cântari bisericești, sunt femeile care au mers la mormântul Mântuitorului pentru a-L unge cu mir sau aromate. Pe El, Cel răstignit, Cel trădat de unul dintre ucenici, Cel de care alt ucenic s-a lepădat de trei ori, Cel hulit de toți până în ultima clipă a vieții Sale pământești, pe Acesta veneau câteva femei să-L cinstească, după obiceiul evreilor, cu miresme, înfrângând toată frica, așa cum spune cântarea paraclisului lor. Tot ele sunt cele care L-au însoțit pe Domnul Hristos pe parcursul propovăduirii Sale și cele care i-au fost alături în timpul pătimirilor și răstignirii.
 

Ele vin la mormânt dis-de-dimineță, încă de la răsăritul soarelui. Sunt triste, plânse, îndoliate și singure. Însă ele, Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacov și Salomeea alcătuiesc corul dumnezeiesc ce va vesti, pentru prima data în istoria omenirii, Învierea lui Hristos. Curajul le-a fost răsplătit și durerea le-a fost transformată în bucurie când, venite să găsească un mort, au găsit un înger și pe Iisus înviat. Citește mai departe…

Hristos a înviat!

Este trecut de ora 23. E cald în noaptea aceasta liniștită ce miroase a liliac de prin curțile caselor și blocurilor pe lângă care trecem. Felinarele luminează strada și plutește în aer o pace dincolo de cuvinte. Pâlcuri-pâlcuri, oameni purtând candele în mâini, merg toți în aceeași direcție – spre biserică.
 

E din nou Paștile. Și Hristos a înviat pentru noi. Este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.
 

Oamenii curg în aceeași direcție și îmi dau seama dintr-o dată de unde vine această pace care învăluie totul, dincolo de cuvinte – ca niciodată, toți mergem către Hristos, să-I fim alături când înfăptuiește cea mai mare minune din toate timpurile, omorârea morții și Învierea Sa din morți, trecând din viața aceasta în viața veșnică, transfigurat, cu trup dumnezeiesc, nemuritor.
 

În fața bisericii noastre s-a adunat multă lume; rândul viu s-a întins pe toată lungimea curții și dincolo de gardul bisericii, așteptând cuminte să primească Lumina. În curând, curtea bisericii arată că o grădină minunată cu licurici mari – candelele aprinse, în mâinile oamenilor. Stau răsfirați, păstrând spațiul de siguranță, cu ochii țintă la pridvorul bisericii unde preoții, îmbrăcați în veșminte luminoase, cântă Hristos a înviat!
 

Împletite cu vocea părintelui, vocile tuturor cântă împreună, mărturisind vestea care de peste 2000 de ani este credința noastră de căpătâi, cea care ne diferențiază de toate curentele acestei lumi ce vrea cu tot dinadinsul să-L alunge pe Hristos din ea: HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE! Citește mai departe…