26.01.2024

Boboteaza

240106-Boboteaza-27

După marea bucurie a Nașterii Domnului, cântată în slujbe și în colinde strămoșești, urmează o nouă sărbătoare – Botezul Domnului.
 

La peste două mii de ani, trecuți de la botezul Domnului în râul Iordanului, această sărbătoare împărătească a Epifaniei este la fel de mare și de cinstită de credincioși. Oamenii se îngrijesc să aducă acasă agheasmă mare spre a-și stropi casele și a gusta din această apă sfințită, spre folos sufletesc și trupesc, pe care apoi o păstrează la loc de cinste în casele lor.
 

Însemnătatea specială a acestui praznic constă în arătarea Treimii, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, care niciodată nu S-a arătat atât de minunat de deplin: glasul Tatălui S-a auzit din Ceruri, numindu-L “Fiu iubit”, Duhul Sfânt S-a arătat în chip de porumbel, iar Fiul Și-a plecat capul sub mâna pământească a lui Ioan, spre a împlini legea.
 

Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numește și Epifania sau Arătarea Domnului, căci acum El S-a arătat lumii, care nu Îl cunoștea, nu știa că El este Mesia. Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicînd: “Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit”, iar Duhul Sfânt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17).
 

Botezul Domnului de către Ioan marchează și ieșirea Sa în lume, la propovăduire, căci, împlinind vârsta deplinei maturități, care la evrei era de 30 de ani, putea ieși să înfăptuiasca lucrarea Sa.
 

Iată cu câtă dragoste și bucurie vorbește Părintele Cleopa despre acest moment: “Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astăzi Stăpânul Se smereşte şi cere să fie botezat de slugă. Astăzi Cel fără de păcat primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, ca să ne înveţe pe noi taina pocăinţei, a mărturisirii şi a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi. Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pământului. Astăzi se sfinţeşte agheasma mare prin semnul Crucii şi prin pogorârea darului Sfântului Duh”.
 

Deși la Ioan veneau cei încărcați de păcate, pentru a-și face botezul pocăinței, Iisus merge la el. El, “Cel care dezleagă păcatele lumii”, merge să fie botezat. Ioan știe că El nu avea nevoie de botez, de aceea Îi și spune, mirându-se că vine, că el este cel care are nevoie de pocăință. Iar răspunsul lui Iisus arată smerenia și supunerea Sa față de legea dumnezeiască: “Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Iar după ce a ieșit din apa Iordanului, botezat, cerurile s-au deschis și Sfântul Duh, în chip de porumbel, a stat deasupra Sa. Iată răsplata smereniei, a împlinirii voii Lui Dumnezeu: deschiderea cerurilor și venirea Sfântului Duh. Împlinirea rânduielii dumnezeieşti de către Mântuitorul a adus mărturisirea iubirii Tatălui și venirea Sfântului Duh.
 

Arătarea Sfintei Treimi în timpul Botezului Domnului este descoperirea unei taine mari şi nepătrunse de mintea omenească. Din cuvintele “Fiul Meu cel iubit”, rostite de Tatăl, înţelegem că între Tatăl şi Fiul este o iubire veşnică, mărturisită și de arătarea Sfântului Duh în aceeaşi clipă. De aceea, Sfântul Ioan Apostolul şi Evanghelistul a scris: “Dumnezeu este iubirea” (I Ioan IV, 8).
 

Iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi se revarsă și în lume, peste tot ce este creat, făcăndu-ne moștenitori ai ei și responsabili să o răspândim și să o înmulțim între noi.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)