Recomandare “Mihai își cunoaște duhovnicul”, de Cătălina Gheorghian

Pentru că ne apropiem de postul Crăciunului, vă recomandăm azi o carte pentru copii, despre ce înseamnă duhovnicul și cum să îi aducem pe copii la spovedit.
 

Deseori părinții care merg la biserică se așteaptă ca și copiii lor să îi urmeze și să le împărtășească valorile. Când sunt foarte mici este mai ușor, însă, crescând, ei au nevoie să înțeleagă ceea ce trăiesc, pentru a împărtăși părerile și credințele părinților. În afară de exemplul personal, copiii pot înțelege mult mai bine lucrurile prin intermediul poveștilor.
 

Cartea “Mihai își cunoaște duhovnicul”, este scrisă de Cătălina Gheorghian în stilul dulce și duios în care ne-a obișnuit. Căci scriitoarea, ea însăși mamă a patru copii, se face ecou al întrebărilor tuturor copiilor. Iar prin glasul lui Mihai, personajul principal din poveste, dă glas tuturor frământărilor, neliniștilor, căutărilor și bucuriilor copiilor de pretutindeni.
 

Cartea, apărută în anul 2021 la editura Doxologia, este, după cum spune însuși subtitlul ei, “O minunată călătorie pentru copii în lumea Spovedaniei”.
 

Mihai, un băiețel care a împlinit 7 ani, află de la părinți că de acum este nevoie să se spovedească, înainte de a se împărtăși. Însă el nu știe prea multe despre asta, așa cum multi copii nu știu.
 

Ca și în cartea apărută anterior (“Tu știi ce este postul, Mihai?”), în care Mihai învață despre post, el are un prieten bun care îl ascultă, îl povățuiește și îl învață despre lucrurile mai mici sau mai mari și mai importante. Și cine să aibă mai multă răbdare, dragoste și înțelepciune decât îngerul păzitor? Acesta îl poartă pe Mihai în timp și spațiu, pentru a-l ajuta să afle și să înțeleagă mai bine oameni, momente și întâmplări. Citește mai departe…

Recomandare “Crinul Moldovei”, de Brândușa Vrânceanu

Copiii au nevoie de modele de urmat, de oameni în ale căror valori să se regăsească, pe care să îi admire, care să îi inspire și cu care să își dorească să semene. Societatea ne oferă tot mai rar modele și tot mai des anti-modele. Însă, căutând în jurul nostru, încă le găsim.
 

Unele dintre aceste modele sunt Sfinții.
 

Viața lor este pildă de urmat de către oricine se îngrijește de suflet.
 

Iar cea mai potrivită formă de a le prezenta copiilor viața unui sfânt este prin intermediul unei cărți.
 

Pentru că tocmai am sărbătorit-o pe Sfânta Parascheva, se cuvine să le spunem copiilor despre ea, pe înțelesul lor, să le-o aducem în universul lor și să le-o facem prietenă.
 

Cartea Brândușei Vrânceanu, “Crinul Moldovei”, este una dintre cele mai frumoase cărți pentru copii despre viața Cuvioasei. Scrisă într-un limbaj cald, duios, simplu și ușor de înțeles chiar și în termenii vechi pe care îi folosește, cartea respiră, la fiecare rând, dragostea autoarei pentru această Sfântă minunată. Citește mai departe…

Recomandare “Cu taxiul pe strazile orasului”, de Monahia Porfiria

Oamenii cred, adesea, că numai preoții se pot ruga ori au datoria să se roage pentru ceilalți.
 

Însă oricine se poate ruga pentru aproapele său, indiferent de meseria pe care o are. Chiar și de… taximetrist. Sau poate tocmai în această meserie, unde cel de la volan intră în contact cu zeci și sute de oameni și poveștile lor de viață.
 

Despre zeci de astfel de povești ale unor oameni obișnuiți, ca oricare dintre noi, aflăm din relatările unei șoferițe de taxi, care ne poartă pe străzile Atenei nu numai cu ochii minții, ci și cu cei ai sufletului.
 

Cartea “Cu taxiul pe străzile orașului”, semnată de Maica Porfiria și apărută în 2015 la editura Evanghelismos, ne face cunoștință cu oameni pe care, în calitate de taximetristă, autoarea i-a cunoscut pe parcursul călătoriilor mai scurte sau mai lungi, și cu care a stat de vorbă, firesc, dar niciodată întâmplător. Căci scopul ei, așa cum îl declară pe coperta a patra a cărții, nu a fost numai a-i conduce pe acei necunoscuți la destinația lor, ci la Acela care este Calea, Adevărul și Viața.
 

Cartea este o foarte fină analiză a societății grecești, pe care o formează mame iubitoare și devotate, dar și mame adultere, părinți dedicați copiilor sau profesiilor lor, dar și părinți care și-au uitat menirea, tineri curați și așezați pe cale sau narcomani aflați în pragul deznădejdii, nu de puține ori, de mână cu moartea, familii fericite sau doar acoperite de perdeaua subțire a aparențelor. Citește mai departe…

Cateheză copii “Despre rugăciune”

Lucruri frumoase au loc la biserica noastră. În seara aceasta am avut o cateheză pentru copiii parohiei, veniți la final de zi și de săptămână să afle lucruri noi și să se îmbogățească sufletește.
 

Să stai de vorbă cu copii de 4-11 ani despre rugăciune este pe cât de delicat, pe atât de revelator. Pentru că în inimile copiilor Dumnezeu grăiește cu mai multă claritate decât în inimile noastre, ale celor mari, încărcați de prea mult omenesc.
 

Desigur, despre rugăciune se poate vorbi mult. Noi am căutat să le transmitem copiilor un fir roșu roșu de care să se țină și cu care să rămână și dincolo de întâlnirea de azi.
 

Ce au aflat copiii în această seară?
 

Că rugăciunea însemână împreuna vorbire cu Dumnezeu și că atât rugăciunea făcută acasă, cât și cea făcută la biserică sunt importante.
 

Că ne putem ruga lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Îngerului păzitor și Sfinților.
 

Copiii și-au menționat fiecare Sfântul ocrotitor și au fost încântați să constate că toți au nume de sfinți. Iar oamenii care nu au un Sfânt ocrotitor, își pot alege unul. Citește mai departe…

Cateheza cu tema “Ascultarea”

Tot așa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. (1 Petru 5:5)
 

Modelul nostru de viețuire este Domnul Iisus Hristos – al doilea Adam – care pentru a răscumpăra neascultarea protopărinților s-a făcut pe Sine ascultător până la moarte – și încă moarte pe cruce.
 

Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, deși se întâlnește în drum spre Damasc cu Însuși Domnul Înviat, fiind răpit în rai unde a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască (2 Corinteni 4), este trimis spre catehizare, în vederea primirii Botezului, la un preot din Antiohia pe nume Anania. Avem astfel aici un temei în vederea ascultării de preoții Bisericii.
 

Părintele Iosif Vatopedinul, fiu duhovnicesc al Sfântului Iosif Isihastul, mărturisește că, deși acesta din urmă fusese un lucrător neînșelat al Rugăciunii isihaste și avea și multe alte harisme, totuși el a nu predat ucenicilor săi lucrarea rugăciunii ci ascultarea, pe a cărei bază se va înălța ulterior întreg edificiul duhovnicesc al nevoitorului. (Arhim. Efrem Vatopedinul – Gheronda Iosif Vatopedinul, Un surâs din veșnicie).
 

Ascultarea este o Taină și constă în aceea că ucenicul lepădându-se de toate gândurile, cunoștințele și voile sale, va primi și-și va însuși cugetul Părintelui său duhovnicesc. (Arhim Simeon Kraiopoulos – Despre ascultare).
 

În literatura patristică acest subiect este dezvoltat de către Sfântul Simeon Noul Teolog care mărturisește cum a primit Harul datorită rugăciunilor Părintelui său duhovnicesc, Sfântul Simeon Evlaviosul. Citește mai departe…