Cateheza cu tema “Ascultarea”

Tot așa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. (1 Petru 5:5)
 

Modelul nostru de viețuire este Domnul Iisus Hristos – al doilea Adam – care pentru a răscumpăra neascultarea protopărinților s-a făcut pe Sine ascultător până la moarte – și încă moarte pe cruce.
 

Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, deși se întâlnește în drum spre Damasc cu Însuși Domnul Înviat, fiind răpit în rai unde a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască (2 Corinteni 4), este trimis spre catehizare, în vederea primirii Botezului, la un preot din Antiohia pe nume Anania. Avem astfel aici un temei în vederea ascultării de preoții Bisericii.
 

Părintele Iosif Vatopedinul, fiu duhovnicesc al Sfântului Iosif Isihastul, mărturisește că, deși acesta din urmă fusese un lucrător neînșelat al Rugăciunii isihaste și avea și multe alte harisme, totuși el a nu predat ucenicilor săi lucrarea rugăciunii ci ascultarea, pe a cărei bază se va înălța ulterior întreg edificiul duhovnicesc al nevoitorului. (Arhim. Efrem Vatopedinul – Gheronda Iosif Vatopedinul, Un surâs din veșnicie).
 

Ascultarea este o Taină și constă în aceea că ucenicul lepădându-se de toate gândurile, cunoștințele și voile sale, va primi și-și va însuși cugetul Părintelui său duhovnicesc. (Arhim Simeon Kraiopoulos – Despre ascultare).
 

În literatura patristică acest subiect este dezvoltat de către Sfântul Simeon Noul Teolog care mărturisește cum a primit Harul datorită rugăciunilor Părintelui său duhovnicesc, Sfântul Simeon Evlaviosul.