15.01.2025

Cuvăntul Părintelui Iustin Manta la Parastasul de 4 ani al Părintelui Nicolae Burlan

241206-Mormat-Pr-Nicolae-1

Când vorbești despre un om pe care îl ai în inimă și în inima căruia ai stat, e greu să structurezi ceva, să spui ce ai vrea, despre el. Dar dacă cineva m-ar ruga să îl caracterizez în doar câteva cuvinte, cred că cele mai potrivite ar fi: Bărbăție, Curaj, Acțiune, Ne-teamă, Ne-frică și Dăruire. Foarte multă dăruire!
 

Părintele Nicolae a plecat la Domnum în noaptea Sfântului sau ocrotitor, cel căruia i-a purtat numele cu vrednicie și cinste. Când vorbim despre Sfântul Nicolae, spunem că a fost un dăruitor în taină. A trebuit să treacă Părintele Nicolae la Dumnezeu ca să aflam despre multe fapte de milostenie pe care le-a făcut. Multe nu au fost știute nici de familie, nici măcar de cei apropiați. Eu le-am aflat doar în calitate de duhovnic. Aici se vede cu adevărat lucrarea omului de calitate: că atunci când ești în viață, să nu te porți într-un anumit fel ca să atragi simpatia celorlalți, pur și simplu, să fii așa cum ești. Apoi, când treci pragul spre veșnicie, toate aceste lucruri ies cumva la iveală.
 

Ce am simțit în mod particular, fiind în apropierea lui încă din copilărie, sunt convins că ați simțit la fel de concentrat și dumneavoastră, cei care i-ați fost fii duhovnicești. Nu era un om care să se piardă în dulcegării. Era un om foarte concret și în cuvânt și în faptă, deopotrivă de serios și deopotrivă cu zâmbetul pe buze. Pentru că puterea de a zâmbi și puterea de a glumi cred că vin dintr-o conștiință curată, acolo unde este vorba despre oamenii credincioși. Nu degeaba spunea Părintele Papacioc ca, în orice situație ai fi, să păstrezi într-un colț al inimii tale un zambet. Zâmbetul acesta este zâmbetul lui Dumnezeu în inima omului, este lucrarea harului în inima omului și aceasta este lucrarea smereniei. Din afară să nu ți se vadă, dar înăuntru să fie. Din afară să fii judecat, dar în adâncul inimii să fii în pace cu Dumnezeu. Din afară să fii criticat, iar în adâncul tău să poți să îi porți în rugăciune pe cei care te critică. Citește mai departe…

24.12.2024

Concert de Colinde – Corul Bărbătesc “CANTUS DOMINI”


 

Corul Bărbătesc “CANTUS DOMINI”
 

Dirijor: Arhid. Prof. Dr. Ștefan Constantin Răzvan
 

Concert de Colinde, susținut la Biserica “Sfânta Vineri – Drumul Taberei”, 22 decembrie 2024.

17.11.2024

Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Sfânta Liturghie

241014-Hram-Cuv-Parascheva-Sf-Liturghie-12

Hramul bisericii noastre, sărbătoarea Sfintei Cuvioasei Parascheva, începe cu Vecernia de dinaintea zilei sale de prăznuire, săvârșită și anul acesta de un sobor de preoți, în parfum tomnatic de crizanteme și murmur de mulțime venită la închinare.
 

Anul acesta, în duminica dinaintea zilei sale de 14 octombrie, s-a citit în biserici pilda semănătorului. Această pildă se potrivește foarte bine cu viața Sfintei Parascheva.
 

Copilă de 10 ani fiind, ea a auzit cuvintele Sfintei Evanghelii: Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie.
 

Cuvântul lui Dumnezeu – semințele semănătorului – au căzut în pământ bun, în inima ei însetată de învățătura cea adevărată. Parascheva nu a lăsat cuvântul lui Hristos să fie înnăbușit în inima ei de multele griji ale lumii.
 

Contemplându-i viața, înțelegem că inima ei a fost pământ bun, fertil. Ea a lăsat toate ale lumii; bogăția de care a avut parte în casa părinților ei a folosit-o pentru a-i ajuta pe cei săraci și aflați în nevoințe; puterea tinereții a folosit-o pentru a călători în Țara Sfântă, pe urmele pașilor Domnului Hristos, iar apoi, pentru a se nevoi în pustia Iordanului și în ascultarea în mănăstire, unde a devenit mireasă lui Hristos. Citește mai departe…

17.11.2024

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Sfânta Liturghie

240927-Hram-Sf-Antim-Sf-Liturghie-19

Pe 27 septembrie, sărbătoarea Sfântului Antim Ivireanul a adunat multi credincioși care au venit să-l cinstească și să prăznuiască al doilea hram al bisericii noastre într-o zi frumoasă de toamnă.
 

Sfântul Antim este unul dintre cei mai mari cărturari români – tipograf, redactor, editor și creator de limbaj bisericesc în limba română – deși el este de neam georgian, din Iviria, Georgia de azi.
 

S-a născut la jumătatea secolului al XVII-lea, cu numele de Andrei, iar viața sa a fost plină de greutăți, măriri și căderi. De mic a fost luat prizonier de turci și dus la Constantinopol, unde a cunoscut toate greutățile vieții de rob. Ulterior a fost eliberat și a trăit o vreme în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat multe meșteșuguri, iar mai târziu s-a și călugărit, luând numele de Antim, deși alte surse pun ca perioadă a călugăriei sale venirea în Țara Românească.
 

În jurul anului 1690 domnitorul Constantin Brâncoveanu, apreciind darurile sale deosebite, l-a adus în țara noastră. Aici, călugărul Antim a desfășurat o activitate deosebită în domeniul tipografiei, meșteșug deprins în perioada petrecută la Constantinopol. S-a învrednicit cu scrierile bisericești, cea mai de seamă lucrarea a sa fiind Didahiile, o colecție de predici ținute de el, la marile sărbători de peste an. Citește mai departe…

22.09.2024

Prohodul Maicii Domnului

240814-Prohodul-Maicii-Domnului-5

În ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului se cântă în biserici Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Această slujbă are o însemnătate deosebită, împletind în cântările ei atât tânguirea, pentru adormirea Maicii Domnului, cât și evlavia și recunoașterea sfințeniei și pururea fecioriei ei, Născătoare de Dumnezeu fiind.
 

Pentru că trecerea din viața aceasta trecătoare în cea veșnică este bucurie, la fel și adormirea Maicii Domnului este motiv de bucurie, pentru că ea s-a dus la fiul ei. În icoanele acestui praznic Îl vedem pe Hristos cu Maica Domnului mică, în brațe, ceea ce simbolizează faptul că Însuși Hristos o primește pe Maica Sa, după moarte, și o așează de-a dreapta Sa, în ceruri.
 

Cei care cred în Dumnezeu și Îl iubesc nu pot să nu o cinstească și să o iubească și pe mama Sa, care L-a născut, L-a purtat în brațe, L-a ascuns de prigoana lui Irod, fugind în Egipt, apoi L-a însoțit peste tot în viața Sa pământească, până la suferința de pe cruce. Pe cruce fiind, Mântuitorul a încredințat-o pe mama Sa ucenicului iubit, Ioan, iar la trecerea din această viață a Sfintei Fecioare Maria, Domnul a întâmpinat-o și a adus-o la cereasca împărăție. Citește mai departe…