Prohodul Maicii Domnului
În ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului se cântă în biserici Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Această slujbă are o însemnătate deosebită, împletind în cântările ei atât tânguirea, pentru adormirea Maicii Domnului, cât și evlavia și recunoașterea sfințeniei și pururea fecioriei ei, Născătoare de Dumnezeu fiind.
Pentru că trecerea din viața aceasta trecătoare în cea veșnică este bucurie, la fel și adormirea Maicii Domnului este motiv de bucurie, pentru că ea s-a dus la fiul ei. În icoanele acestui praznic Îl vedem pe Hristos cu Maica Domnului mică, în brațe, ceea ce simbolizează faptul că Însuși Hristos o primește pe Maica Sa, după moarte, și o așează de-a dreapta Sa, în ceruri.
Cei care cred în Dumnezeu și Îl iubesc nu pot să nu o cinstească și să o iubească și pe mama Sa, care L-a născut, L-a purtat în brațe, L-a ascuns de prigoana lui Irod, fugind în Egipt, apoi L-a însoțit peste tot în viața Sa pământească, până la suferința de pe cruce. Pe cruce fiind, Mântuitorul a încredințat-o pe mama Sa ucenicului iubit, Ioan, iar la trecerea din această viață a Sfintei Fecioare Maria, Domnul a întâmpinat-o și a adus-o la cereasca împărăție.
Viața Maicii Domnului este o taină, începând cu viața sa în templu, continuând cu întruparea Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei fecioresc, apoi cu nașterea care nu i-a stricat fecioria, până la mutarea ei, din mormântul din grădina Ghetsimani, în Împărăția Cerurilor.
De acolo, din locul cel mai de seamă – de la dreapta Mântuitorului – Maica Sa ne veghează neîncetat și se roagă pentru noi, cu iubire de mamă.
(Text de Mădălina-Florina Andreescu)
