Vinerea Mare

În Sfânta și Marea Vineri, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Prohodului Domnului, unul dintre cele mai solemne momente ale Săptămânii Patimilor, rememorând cu evlavie punerea în mormânt a Mântuitorului.
 

Semnificaţia duhovnicească a acestor zile care premerg Învierea constă în retrăirea, de către credincioși, a celor mai dramatice evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc.
 

Cântările Prohodului îi fac, pe cei care iau parte, să retrăiască durerea celor apropiați ai Domnului și a întregii creații pentru suferințele Domnului Hristos. Îl jelim pe Mântuitorul alături de Maica Sa, de Mironosițe, de ucenici, în cuvinte simple, dar încărcate de emoție și durere.
 

După încheierea celor trei stări ale Prohodului, preoții, purtând Sfântul Epitaf, urmați de credincioși, înconjoară biserica, cântând cântarea Mergi la cer și Te așează. Epitaful simbolizează trupul Mântuitorului, iar această înconjurare este o procesiune de înmormântare, semn al petrecerii Domnului la mormânt. Citește mai departe…

Joia Mare

În Joia Mare se oficiază, în toate bisericile ortodoxe, Denia celor douăsprezece Evanghelii. Este una dintre cele mai tulburătoare denii, deoarece pericopele evanghelice care se citesc în această seară vorbesc, din perspectiva tuturor celor patru evangheliști, despre evenimentele premergătoare pătimirilor – de la Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani, vinderea Domnului de către ucenicul Său, Iuda Iscarioteanul, prinderea Sa, chinurile și răstignirea.
 

Atmosfera de rugăciune este, la fel ca și a celorlalte denii, plină de o adâncă tristețe si jale față de chinurile îndurate de Mântuitorul, care au fost și fizice, și sufletești. Ascultând cuvintele Sfintelor Evanghelii, vedem toate întâmplările cu ochii minții, suntem acolo și le trăim și noi, cu inima tremurandă. Toate ne cutremură, ne îndurerează și ne revoltă. Trădarea, nedreptatea, răutatea, cruzimea, singurătatea în fața durerii.
 

În timpul slujbei, după citirea celei de a cincea Evanghelii, se scoate din altar Sfânta Cruce, care va fi depusă în mijlocul bisericii spre cinstire și închinare, până vineri. Este un moment solemn, de adâncă durere și tristețe, căci preotul purtând crucea în spate, Îl inchipuie pe Mântuitorul, cărându-Și crucea spre dealul Golgotei. Citește mai departe…

Floriile

Dacă postul Paștelui este asemănător cu un urcuș duhovnicesc, atunci sărbătoarea Floriilor poate fi asemănată cu un popas pe un platou, în care ne odihnim puțin înainte de ultima parte a drumului care ne duce spre vârf – Învierea Domnului. După ea urmează Săptămâna Mare, numită astfel pentru că în timpul ei ne amintim de pătimirile Domnului, răstignirea și Învierea Sa.
 

Floriile sau Intrarea Domnului în Ierusalim este un praznic împărătesc, o sărbătoare a bucuriei, care ne amintește de primirea triumfală a Mântuitorului. Oamenii L-au întâmpinat ca pe un rege, cu ramuri verzi în mâini, cu urale, punându-i pe jos hainele lor și strigându-I “Osana” (cuvânt ebraic care înseamnă “mântuiește”). Este a doua oară, după împăratul David, când evreii întâmpină cu acest fast regesc un om. Dacă David era rege cu adevărat când a fost primit în Ierusalim, Iisus este primit ca un rege, deși El nu era un rege recunoscut oficial. Totuși, oamenii îl ovaționează și îl întâmpină ca pe un biruitor.
 

De trei ani, acești oameni Îl urmează, îi sorb cuvintele pline de iubire și de speranță, Îl iubesc și Îl caută peste tot, punându-și la picioarele Lui durerile și bolnavii lor. Ei știu de toate minunile făcute de El, de orbii care văd, de paraliticii care umblă, de bolnavii care s-au făcut sănătoși. Știu, mai ales, că tocmai îl inviase pe Lazăr cel mort de patru zile, care apoi mâncase cu El la masă. Au încredere deplină în puterea Lui și cred că El poate orice. Citește mai departe…

Proiectul ”DOMNUL, CEL CE A ÎNTĂRIT BISERICA, A LUMINAT DUHOVNICII ȘI A MÂNGÂIAT SUFLETELE”

Proiectul ”DOMNUL, CEL CE A ÎNTĂRIT BISERICA, A LUMINAT DUHOVNICII ȘI A MÂNGÂIAT SUFLETELE” a bucurat sufletele copiilor și părinților acestora, prin faptul că cei mici doresc să participe în continuare la activitățile din parohie, se implică conștient și sincer, sunt mai deschiși în comunicarea cu ceilalți copii, mai empatici și mai conștienți de cei de lângă ei.
 

O importanță deosebită au avut-o întâlnirile catehetice. Temele alese pentru cateheze au fost alese pentru a corespunde temei generale a Anului Omagial al Centenarului Patriarhiei Române. Ele au urmărit să aibă continuitate. Astfel, ne-am dorit să prezentăm viețile sfinților români canonizați în luna februarie, plecând de la împlinirea a o sută de ani de la înfințarea Patriarhiei Române și dobândirea autocefaliei și încheind cu rolul preotului duhovnic în comunitate, în viețile oamenilor, a copiilor, a celor care au nevoie. Totodată, cei mici au primit învățături de credință, au învățat despre Sfinți, au împărtășit impresii și au dat sfaturi unii altora.
 

Printre activități se enumeră: ateliere de creație (felicitări, ornamente și decorațiuni pe teme de iarnă și primăvară), acțiuni filantropice, sesiune de compuneri/ eseuri, parteneriate și colaborări (”Pilde pentru copii din viețile Sfinților”, ”Rolul Duhovnicului în viața micului creștin”), realizarea unei broșuri, concursurile ”Hristos Se naște, slăviți-L!” și ”Lumina Învierii, Bucuria Inimii”, concert de colinde, colinde la bătrânii din parohie, întâlniri între părinții și copiii parohiei și Marșul pentru viață. Citește mai departe…

Atelier online “Scara virtuților” – Colaborare cu Parohia Slon din Județul Prahova

”Tânărul are nevoie de un povățuitor duhovnicesc, care să-l asculte și să-l îndrume, ca să călătorească fără să se împotmolescă”, spunea Sfântu Paisie Aghioritul. Nevoia tinerei generații de a fi ascultată, dar și de a asculta este mare. De aceea, ne-am propus să realizăm pentru cei mici un atelier despre virtuți.
 

Acesta a fost desfășurat în colaborare cu Parohia Slon din Vălenii de Munte și s-a realizat online, astfel că atât copiii de acolo, cât și noi, cei din Biserica Sfânta Vineri, ne-am bucurat de învățămintele activității susținută de doamna preoteasă Alina-Mihaela Popa.
 

În cadrul atelierului participanții au extras bilețele cu fapte bune, sau rele. A fost ales un copil care reprezenta urcarea/ coborârea de pe scară, astfel: dacă cei mici îndepliniseră o faptă bună regăsită pe bilețel, băiatul urca o treaptă. Dacă, însă, fapta nu fusese îndeplinită, cobora o treaptă. În cazul faptelor rele, dacă acestea au fost făcute, copilul cobora, dar dacă nu avuseseră loc, el urca. Printre faptele bune notate pe bilete au fost: ”am ajutat un coleg”, ”am ascultat cu atenție slujba”, ”m-am rugat des” etc. Printre faptele rele au fost: ”am copiat la teste”, ”nu am ascultat sfaturile celor mai în vârstă”, ”am vorbit urât” etc. Cei mici se bucurau când prietenul lor urca pe scară și se întristau când cobora. Citește mai departe…