Vinerea Mare
În Sfânta și Marea Vineri, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Prohodului Domnului, unul dintre cele mai solemne momente ale Săptămânii Patimilor, rememorând cu evlavie punerea în mormânt a Mântuitorului.
Semnificaţia duhovnicească a acestor zile care premerg Învierea constă în retrăirea, de către credincioși, a celor mai dramatice evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc.
Cântările Prohodului îi fac, pe cei care iau parte, să retrăiască durerea celor apropiați ai Domnului și a întregii creații pentru suferințele Domnului Hristos. Îl jelim pe Mântuitorul alături de Maica Sa, de Mironosițe, de ucenici, în cuvinte simple, dar încărcate de emoție și durere.
După încheierea celor trei stări ale Prohodului, preoții, purtând Sfântul Epitaf, urmați de credincioși, înconjoară biserica, cântând cântarea Mergi la cer și Te așează. Epitaful simbolizează trupul Mântuitorului, iar această înconjurare este o procesiune de înmormântare, semn al petrecerii Domnului la mormânt.
După procesiunea din jurul bisericii, toți credincioșii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în biserică. Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne până la Înălțare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt.
Potrivit sinaxarului zilei în care s-a oficiat Denia Prohodului Domnului, prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică.
(Text de Mădălina-Florina Andreescu)
