Joia Mare

În Joia Mare se oficiază, în toate bisericile ortodoxe, Denia celor douăsprezece Evanghelii. Este una dintre cele mai tulburătoare denii, deoarece pericopele evanghelice care se citesc în această seară vorbesc, din perspectiva tuturor celor patru evangheliști, despre evenimentele premergătoare pătimirilor – de la Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani, vinderea Domnului de către ucenicul Său, Iuda Iscarioteanul, prinderea Sa, chinurile și răstignirea.
 

Atmosfera de rugăciune este, la fel ca și a celorlalte denii, plină de o adâncă tristețe si jale față de chinurile îndurate de Mântuitorul, care au fost și fizice, și sufletești. Ascultând cuvintele Sfintelor Evanghelii, vedem toate întâmplările cu ochii minții, suntem acolo și le trăim și noi, cu inima tremurandă. Toate ne cutremură, ne îndurerează și ne revoltă. Trădarea, nedreptatea, răutatea, cruzimea, singurătatea în fața durerii.
 

În timpul slujbei, după citirea celei de a cincea Evanghelii, se scoate din altar Sfânta Cruce, care va fi depusă în mijlocul bisericii spre cinstire și închinare, până vineri. Este un moment solemn, de adâncă durere și tristețe, căci preotul purtând crucea în spate, Îl inchipuie pe Mântuitorul, cărându-Și crucea spre dealul Golgotei.
 

Privind spre Sfânta Cruce, credincioșii Îl văd pe Mântuitorul Iisus Care S-a jertfit pentru mântuirea noastră. Maica Domnului se tânguie și plânge pentru Fiul ei, iar noi, oamenii Îl jelim pe Cel care S-a jertfit pentru păcatele noastre.
 

Joia cea Mare amintește și de alte momente importante: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, prin care s-a instituit Taina Sfintei Euharistii, vânzarea Domnului de către Iuda, care este primul act cu care încep patimile Domnului.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)