Școala de Vară

La începutul lunii august a debutat, ca în fiecare an în parohia noastră, programul Școala de vară, care, pe parcursul a două săptămâni, îi așteaptă pe copii cu activități diverse, atractive și de folos.
 

Vineri, 02 august, copiii au participat la cateheza cu tema Sănătate și bucurie.
 

Pornind de la o poveste despre cum putem câștiga bucuria, copiii au formulat mesajul – bucuria vine din bucuria pe care o dăruiești celorlalți.
 

Apoi, pe baza unor cartonașe cu imagini, am purtat o discuție despre emoții și despre situațiile în care le simțim. Bucuria a fost asociată cu vederea celor dragi, cu timp petrecut cu ei, cu primirea unor lucruri care ne plac, cu starea de sănătate.
 

Lucrând în grupuri, copiii au avut ca sarcină să găsească legătura dintre bucurie și sănătate. Iar concluzia a fost că suntem bucuroși pentru că suntem sănătoși, că ne bucurăm atunci când scăpăm cu bine dintr-un accident, suntem fericiți după ce ne-am vindecat sau, când suntem bolnavi, ne bucurăm că nu este ceva mai grav. Citește mai departe…

Atelier de Povești

Miercuri seară, la biserica noastră a avut loc un atelier de povești dedicat copiilor, susținut în cadrul Lunii copilăriei, un proiect al Asociației “Spune-mi o poveste pentru suflet”.
 

Povestea Veronicăi Iani, “Pițigoiul” a făcut tema atelierului. Însoțită de jocuri și cântec, activitatea a fost un prilej de discuție pe tema prieteniei.
 

Copiii au ascultat cu interes povestea, apoi și-au spus părerea despre ce cred ei că înseamnă un prieten bun: să fie de încredere, să te ajute la nevoie, să te susțină, să fie amuzant, generos, grijuliu, blând, iubitor, sincer, loial. Au continuat spunând că își aleg prietenii dintre colegi, din familie, dar prietene pot fi și animăluțele.
 

Însă icoana vie a unui prieten este Sfântul, după care ne ghidăm pentru a fi noi înșine prieteni de nădejde: să ajutăm la nevoie, să fim discreți și de încredere.
 

La finalul activității am construit împreună Copacul prieteniei. Citește mai departe…

Premiere Concurs “Lumina Învierii – Bucuria Inimii”

În Duminica Mironosițelor din acest an a avut loc, la finalul Sfintei Liturghii, premierea copiilor care au participat la Concursul de Paști “Lumina Învierii- Bucuria Inimii”, organizat de parohia noastră.
 

Concursul a avut tema “Iisus, Cel ce tămăduire cu rănile Sale” și a ajuns, în acest an, la a noua ediție.
 

Copiii au participat la trei secțiuni: creație literară, creație artistică și creație multimedia.
 

Lucrurile copiilor au vorbit, cu inocența și credința vârstei, despre Înviere și viața veșnică: În ziua Învierii Domnului, razele soarelui pătrunzând prin lumina dimineții au adus o nouă lumină în sufletele credincioșilor. În mijlocul grădinii pustii o peșteră din piatră își pierduse greutatea, lăsând în urmă mormânt pustiu.
 

Premianții au primit diplome și daruri din partea parohiei și au fost fotografiați alături de părintele paroh, Iustin Manta. Citește mai departe…

Învierea Domnului

A sosit Ziua Învierii!
 

Ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim în ea.
Ziua în care ne îmbrățișăm unii pe alții și cântăm “Hristos a înviat!”
Ziua pe care o începem în biserică, prin priveghere de toată noaptea.
 

În biserica noastră, Utrenia Sâmbetei celei Mari începe în semi-întuneric, cu puțin înainte de miezul nopții, în cântări murmurate de cor.
 

După strigarea mult-așteptată, “Veniți de primiți lumina!”, întunericul se disipează încet-încet, cu fiecare lumânare și candelă aprinse. E un moment unic, de necuprins în cuvinte. Pare că fiecare om e doar flacăra vie pe care o ține în mâini.
 

Apoi mulțimea luminilor se mută în curte, unde se oficiază o parte a slujbei Utreniei. Dinspre mormântul părintelui Nicolae, parfum delicat de flori albe învăluie aerul curat al nopții. Cântăm “Hristos a înviat!” din toate inimile noastre mici, împovărate de lumesc, cu lacrimi în glas și cu o bucurie care vine de dincolo de noi. Căci ce ar fi viața noastră fără Învierea Lui? Cum am duce greul și răutatea zilei, cum am suporta micile și marile despărțiri fără nădejdea vieții veșnice? Citește mai departe…

Vinerea Mare

Tăcere apăsătoare, ploaie și frig. Așa îmi amintesc mai toate vinerile din Săptămâna Mare, de când eram copil și până azi.
 

“Plouă, mamaie, că plânge Cerul pentru că L-au omorât pe Domnul Hristos.”
“Cine L-a omorât?”
“Oamenii răi, mamaie!”
 

Așa îmi spunea mamaia, când eram copil. Întreaga zi de vineri era plină de semnificații, de momente istorice peste care se suprapunea realitatea, pe care sufletul meu de copil o trăia în toată solemnitatea ei.
 

“Acum trage clopotul pentru că Îl scot pe Domnul Hristos în biserică”, îmi spunea apoi când se anunța slujba scoaterii Sfântului Epitaf, care închipuie mormântul Domnului și ne amintește de El, care a fost pus în mormânt și a coborât până la iad. Citește mai departe…