06.05.2024

Învierea Domnului

240504-Invierea-Domnului-47

A sosit Ziua Învierii!
 

Ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim în ea.
Ziua în care ne îmbrățișăm unii pe alții și cântăm “Hristos a înviat!”
Ziua pe care o începem în biserică, prin priveghere de toată noaptea.
 

În biserica noastră, Utrenia Sâmbetei celei Mari începe în semi-întuneric, cu puțin înainte de miezul nopții, în cântări murmurate de cor.
 

După strigarea mult-așteptată, “Veniți de primiți lumina!”, întunericul se disipează încet-încet, cu fiecare lumânare și candelă aprinse. E un moment unic, de necuprins în cuvinte. Pare că fiecare om e doar flacăra vie pe care o ține în mâini.
 

Apoi mulțimea luminilor se mută în curte, unde se oficiază o parte a slujbei Utreniei. Dinspre mormântul părintelui Nicolae, parfum delicat de flori albe învăluie aerul curat al nopții. Cântăm “Hristos a înviat!” din toate inimile noastre mici, împovărate de lumesc, cu lacrimi în glas și cu o bucurie care vine de dincolo de noi. Căci ce ar fi viața noastră fără Învierea Lui? Cum am duce greul și răutatea zilei, cum am suporta micile și marile despărțiri fără nădejdea vieții veșnice?
 

Mare ești, Doamne, Dumnezeul nostru, și câtă iubire reverși peste noi!
 

Părintele Iustin ne vorbește, cu glas încărcat de emoție, despre Iisus, Cel care a adus Viața, căci înaintea lui singura și cea mai sigură realitate era moartea. Pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii, Căruia I-a păsat atât de mult de noi, încât S-a făcut om ca și noi și Și-a asumat firea omenească până la moarte. Atât de mare este iubirea Lui!
 

În pâlpâirea lumânărilor pare că aerul din jur a încremenit.
 

Părintele ne spune să nu lăsăm această lumină pe care o ținem în mâini să devină doar o făclie în candelă, ci să o transformăm într-un mod de a fi și de a gândi. Căci primind Lumina, Îl primim pe Însuși Hristos, Care este Lumina lumii. Astfel, moartea, momentul de care toți ne temem cel mai mult, va deveni doar un Paște, o trecere către Domnul, atunci când Îl vom cunoaște pe El.
 

Intrăm în biserică și participăm la Canonul Învierii. Sunt cântări pline de lumină, de nădejde în viața veșnică și de bucurie pentru că Hristos, Dumnezeul nostru, a omorât moartea și ne-a eliberat de sub puterea ei.
 

Biserica este plină de oameni de toate vârstele, care fac priveghere până spre dimineață. După împărtășire, în locul destinat copiilor se întinde, ca în fiecare an, o adevărată agapă, la care se împărt și se mănâncă bunătățile aduse de acasă.
 

Acesta este Paștele nostru. Lângă Hristos, în Biserică, Împreună.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)