Taina Sfântului Botez
Învățătura de credință ortodoxă
1. Cine poate boteza?
Dreptul de a săvârși Botezul îl are numai episcopul sau preotul. În lipsă de preot poate boteza și călugărul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe moarte, îl poate boteza orice creștin, bărbat sau femeie și chiar tatăl pruncului. Cum? – Afundând pruncul de trei ori în apă curată și rostind formula sfântă a Botezului: “Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin” (Can. 44-45 al Sf. Nichifor Mărturisitorul). Dar dacă cel botezat astfel rămâne în viață, preotul va completa slujba Botezului, după rânduiala obișnuită, dar numai de la cufundare înainte, adică nu se mai citesc exorcismele și nu se mai face Sfințirea apei, ci numai îl miruiește cu Sfântul Mir, citindu-i rugăciunile care urmează de aici înainte.
2. Unde se săvârșește Botezul?
În pridvorul sau pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvârșirea Botezului nu numai în case, ci chiar în paraclisele din casele particulare (Can. 59, Sinod. VI ecum. și Can. 31 al aceluiași Sinod). Numai în cazuri cu totul rare și de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se îngăduie săvârșirea Botezului în case.
3. Când se săvârșește Botezul?
Pentru Botezul pruncilor, nu exista zile sau ceasuri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple să moară nebotezați. Dacă pruncul e firav și există temere că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naștere (Con. 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul; Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 61 și 62 (trad. rom, p. 72, 77); Rugăciune la însemnarea pruncului când i se pune numele a opta zi după naștere, în Molitfelnic (ediția 1984, p. 13-14)). Dacă nu, Botezul se face de obicei la opt zile după nașterea pruncului, sau în orice zi de sărbătoare după Liturghie.
4. Ce sunt nașii? Care e rostul lor la Botez și care sunt datoriile lor față de fini?
Nașii sunt persoanele în vârstă care însoțesc pe prunc la Botez, răspunzând și făcând cuvenita mărturisire de credință în locul și în numele pruncului ce se botează. Ei sunt părinții sufletești ai pruncului, născându-l pentru viața cea nouă, în Duhul, așa cum părinții l-au născut pentru viața cea trupească. Sunt totodată garanți (sau chezași) ai acestuia în fața lui Dumnezeu și ai Bisericii, chezășuind că pruncul (finul) va fi crescut în credința creștină și că va fi un bun credincios.
Nașul trebuie să fie creștin ortodox și bun credincios, în vârstă și de același sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi nași parinții copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naș. Nașul este dator să se îngrijească de viața religioasă și morală a finului sau și la vremea cuvenită să-l învețe adevărurile credinței creștine. Să-i fie învățător și îndrumător în cele sufletești, sârguindu-se a face din el un bun credincios și vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rândul său, finul este dator să asculte pe naș și să-l respecte, la fel ca pe părinții săi după trup.
5. Înainte de slujba Botezului ce rânduială se îndeplinește pentru cel ce vine să se boteze?
Se îndeplinește mai întâi Rânduiala la facerea catehumenului, adică se face pregătirea celui ce are să fie botezat. Această rânduială se face în fața ușilor bisericii, în pridvor, deoarece cel nebotezat, nefiind încă spălat de păcatul strămoșesc, nu e mădular al Bisericii și nici cetățean al cerului ale cărui uși ni le deschide numai Botezul.
6. Care sunt părțile principale ale slujbei facerii catehumenului?
Sunt: exorcismele, lepădările și împreunarea cu Hristos.
7. Ce sunt exorcismele?
Sunt trei rugăciuni în care preotul roagă pe Dumnezeu să îndepărteze de la catehumen toată puterea cea rea a diavolului.
8. Dar lepădările și împreunarea cu Hristos ce sunt?
Sunt întreita lepădare a catehumenului sau a nașului, în numele catehumenului, de satana, urmată de întreita lui asigurare că s-a unit cu Hristos.
În timpul lepădărilor, catehumenul e întors cu fața spre Apus suflând și scuipând într-acolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine întunericul, ci și locașul celui rău, al lui satana, care e numit și “stăpânitorul întunericului” (Luca 22, 32; Efes. 6, 6, 12; Col. 1, 13). Urmând deci cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă “să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13, 12), catehumenul scuipă pe diavol, în semn că s-a lepădat cu totul de el și de faptele lui, adică de păcate. Și, dimpotrivă, atunci când catehumenul (nașul) mărturisește unirea sa cu Hristos, o face cu fața spre Răsărit, căci într-acolo era zidit Raiul (Fac. 2,8), din care au fost izgoniți primii oameni în urma păcatului și pe care ni-l deschide iarăși Botezul și tot de acolo ne răsare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a și venit Lumina cea adevărată a sufletelor, Hristos, Care este numit adesea “Soarele dreptății” sau “Răsăritul cel de sus” (Luca 1, 78, comp. și Zah. 3, 3, 8; 6, 12 și Mal. 4, 2. Vezi și troparul Crăciunului). Unirea cu Hristos se face prin credință, iar dovada se face prin mărturisirea credinței creștine, adică prin rostirea Crezului. Când cel ce se botează e prunc, Crezul trebuie să-l spună nașul, în numele pruncului, iar nu altcineva.
9. Cum trebuie înțelese exorcismele și lepădările de la Botez?
Exorcismele și lepădările nu înseamnă că Biserica socotește pe cei ce vin la Botez ca stăpâniți cu adevărat de diavol, cum sunt demoniacii, îndrăciții sau cei munciți de duhuri necurate, ele vor să spună numai că cel ce nu-L are încă pe Hristos se află în robia păcatului, și deci în puterea diavolului, care stăpânește pe cei în păcat, sau în afara harului (Efes. 2, 2). Din această robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme și lepădări, trecându-l sub puterea lui Hristos, Stăpânul nostru cel adevărat și bun.
10. Care e prima parte de seamă a slujbei Botezului?
Este sfințirea apei pentru botez, printr-o ectenie și o lungă și frumoasă molitvă, în care preotul se roagă pentru sine însuși, ca Dumnezeu să-l ajute să săvârșească cu vrednicie Sfânta Taină, pentru cel ce se botează și pentru sfințirea apei prin harul și puterea Sfântului Duh.
11. Care e a doua parte de seamă a slujbei Botezului și ce simbolizeaza ea?
Este ungerea celui ce se botează cu untdelemnul bucuriei (Ps. 44, 9 și Evr. 1, 9) pe frunte, piept, la mâini și la picioare. Acest untdelemn este binecuvântat atunci de către preot, printr-o rugăciune deosebită, și din el preotul toarnă în apa botezului, de trei ori, cruciș. Ungerea înseamnă mai multe lucruri:
a) Întâi, că untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semnul milei și al bunătății dumnezeiești, prin care catehumenul a fost izbăvit din noianul păcatelor, așa cum ramura de măslin, adusă de porumbel lui Noe, era semnul împăcării mâniei dumnezeiești și al izbăvirii din potop (Fac. 8, 11). Căci apa potopului a fost preînchipuirea Botezului, precum ne învață Sf. Apostol Petru (I Petru 3, 20-21), iar porumbelul preînchipuia pe Duhul Sfânt.
b) Al doilea, ne aduce aminte de ungerea cu care erau unși în Legea veche arhiereii, împărații și proorocii, cu care a fost uns însuși Mântuitorul, “Unsul Domnului”( IRegi 10,1, 5; Isaia61, l; Luca 4,18; Fapte 10,10, 38) și la care ne-a facut și pe noi părtași, căci însuși numele de “creștin” vine de la cuvântul grecesc Hristou, care înseamnă “uns”.
c) Al treilea, ungerea închipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea în apă, îngroparea împreună cu Hristos și învierea împreună cu El.
12. Care este a treia parte de seamă a slujbei Botezului și ce închipuie ea?
A treia și cea mai de seamă parte a slujbei Botezului este însăși săvârșirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului de către preot în apa sfințită din cristelniță, cu cuvintele: “Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui (la întâia afundare) și al Fiului (la a doua afundare) și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin” (la a treia afundare).
Această întreită afundare arată pe de o parte că temeiul credinței noastre e Sfânta Treime, iar pe de alta parte închipuie cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt (Matei 12, 40); prin afundarea în apă se închipuie moartea noastra pentru viața în păcat, de până aici, și îngroparea noastră împreună cu Hristos; iar prin ieșirea din apă se închipuie învierea noastră împreună cu El, pentru viața cea nouă întru Hristos.
Prin Botez, spălându-ni-se păcatele, ne facem astfel părtași morții și învierii lui Hristos, intrăm într-o viață nouă, suntem morți pentru păcat și viem pentru Dumnezeu (Rom. 6, 3-11).
Cristelnița și apa botezului este pentru noi mormânt și maică duhovnicească, născându-ne pentru Hristos și ținând deci locul pântecelui celui curat al Fecioarei din care S-a nascut Acesta (Sf. Simion al Tesalonicului).
