Sfântul Mare Mucenic Pantelimon
Luna iulie în 27 zile: pomenirea Sfântului, slăvitului, Marelui Mucenic și tămăduitor Pantelimon.
Acesta a trăit pe vremea împărăției lui Maximiam Galeriu, de neam din cetatea Nicomidiei, din tată închinător la idoli, care mai pe urmă s-a făcut creștin prin învățăturile fiului său, și din mamă, Evula, care credea în Hristos, iar, de la naștere se numea Pandoleon, nume, care tălmăcit, însemnează: “Cel în toate puternic, ca un leu”. N-a avut parte multă vreme de povățuirea creștină a mamei sale, deoarece, curând, ea s-a mutat la cele veșnice.
La varsta cuvenită, Pandoleon a fost trimis de tatăl său la școlile vremii, unde a învățat multă filozofie, iar, mai apoi, s-a făcut ucenic la un doctor, cu mare slavă, din cetate, Eufrosin cu numele, de la care a deprins cu temeinicie, meșteșugul tămăduirii bolilor. Deci, au înviat astfel un copil mușcat de viperă, care zăcea mort în drum. Drept aceea, Pandoleon a fost botezat de către bătrânul Ermolae, luând numele de Pantelimon, adică: “cel cu totul milostiv”, primind totodată și darul facerii de minuni, ca doctor fără de plată.
Venind la el un orb, pe când și tatăl său era de față, fericitul Pantelimon cu puterea lui Hristos l-a făcut pe orb să vadă, aducând astfel și pe tatăl său la dreapta credință. Iar mucenicia Sfântului Pantelimon de aici a venit, căci întrebat fiind, cel ce fusese orb, la judecată, cine a fost pricina tămăduiriii lui, acesta a raspuns: “Pantelimon, doctorul, m-a tămăduit, iar numele lui Hristos, în care a spus ca și el crede”. Deci, îndată, împăratul a poruncit de i-a tăiat orbului capul.
Între timp, a fost adus și Pantelimon la împărat și, fiind întrebat, a raspuns, fără să se clatine din credința lui Hristos, nici la făgăduințe, nici la înfricoșări. Drept aceea, a fost bătut cumplit și ars cu făclii. Și îl îmbărbăta pe el Domnul Hristos, arătându-Se lui sub chipul bătrânului Ermolae, încât i se părea că împreună cu el a intrat în clocotul plumbului topit, în care fusese aruncat Sfântul.De asemenea, și din mare, după ce l-au aruncat, a ieșit cu totul sănătos. A fost dat și la fiare și a rămas nevătămat de ele. A fost, în sfârșit, legat de o roată cu colți de fier, aruncată de la un loc înalt, în jos, la vale, ca să-l sfâșie, dar roata s-a sfărâmat în bucăți, iar Sfântul a rămas nevătămat.
Împăratul rămânând uimit de toate aceste minuni, pe care le făcea Dumnezeu pentru Sfântul Său, a zis către el: “Cine te-a învățat să faci atâtea farmece?”. Sfântul a răspuns: “Nu sunt farmece, ci dreapta credință creștinească, pe care am învățat-o de la Sfântul Ermolae, preotul”. Și prinzând pe bătrânul Ermolae și pe cei doi ucenici ai lui, Ermip și Ermocrat, i-au chinuit cu multe răni și nevrând ei să se lepede de Hristos, i-au osândit la tăiere cu sabia. De asemenea, văzând împăratul că și fericitul Pantelimon nu se pleacă cu nici un chip la păgânitatea lor, l-a osândit și pe el la moarte, tăindu-se capul cu sabia. După ce Sfântul s-a rugat, și-a întins grumazul de bună voie și i-au tăiat capul. Și a venit un glas de sus întărind schimbarea numelui său în Pantelimon, ca o chemare vădită a Sfântului milostiv, ca să miluiască pe toți cei ce aleargă la el cu credință în nevoile lor.
Tropar: “Purtătorule de chinuri, Sfinte și tămăduitorule Pantelimoane roagă-te milostivului Dumnezeu ca să dea iertare greșalelor sufletelor noastre.”