09.01.2023

Recomandare “Fetița care vrea sa ajungă în Rai”, de Amy LeFeuvre

Fetita-care-vrea-sa-ajunga-in-Rai_Amy-LeFeuvre

Ce îi preocupă pe copii, în cea mai mare parte a timpului? Desigur, cei mai mulți se gândesc la joacă. La cum să se urce în copaci, să alerge, să se ascundă, să exploreze, să descopere sau să facă tot felul de năzdrăvănii, înainte ca adulții să îi prindă.
 

Cam așa sunt cei cinci copii ai familiei Stuart, personajele principale ale cărții “Fetița care vrea să ajungă în Rai”. Cinci frați cu vârste între 4 și 8 ani, energici, năstrușnici și jucăuși, lăsați de părinții ocupați cu îndatoririle sociale, în grija unei dădace ferme și exigente care este adesea copleșită de exuberanța lor.
 

Copiii se simt bine unii cu alții și în lumea lor, căci adulții li se par plictisitori, prea des îngrijorați sau încruntați.
 

Există însă o umbră în mica lor lume lor perfectă, mai exact, pentru unul dintre copii. Nu toți au pereche. Cei mari, băiatul și fetița formează o pereche; ultimii sunt gemeni și formează o altă pereche. Dar mijlocia? Betty, fetița de 6 ani, este fără pereche. Iar aceasta este cea mai mare suferință a ei. Ea este cea care rămâne mereu pe dinafară, mereu în afara secretelor, a planurilor și a jocurilor inițiate de frații ei.
 

Astfel, Betty petrece mult timp singură. Iar în timpul petrecut singură se întreabă constant ceva ce, în mod normal, nu ar intra în procupările unui copil așa mic. După ce a citit un fragment din Biblie, în care află că cei care au trecut prin suferințe vor putea intra în Împărăția Cerurilor, fetița își dorește și ea să sufere pentru a ajunge în Rai.
 

Vacanța petrecută la țară, departe de rigiditatea Londrei și de regulile impuse de viața de oraș, departe de părinți, dar sub privirile mai puțin vigilente ale dădacei, le deschide copiilor o lume nouă. O lume în care se cufundă cu totul, cu toată puterea imaginației copilărești și capacitatea de a se bucura de libertate, cum numai copiii pot în mod deplin.
 

În cele câteva luni, Betty, copila pe cât de zvăpăiată, pe atât de profundă și sensibilă, va trăi sentimente și emoții nebănuite. Își va face o mulțime de prieteniin rândul adulților pe care ea îi privește altfel decât frații ei – poartă cu ei discuții profunde, le ascultă experiențele și sfaturile și se bucură de statutul ei privilegiat de a fi prietena unei doamne nobile sau a unei tinere fermecătoare, a unui paracliser ori a unui tată care și-a pierdut copila. Tot aici Betty își va găsi o pereche, dar va afla și suferința pe care o căutase.
 

Cartea scrisă de Amy LeFeuvre este o minunată reflecție asupra felului în care Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni și a felului în care ne putem raporta la încercările vieții, indiferent de vârsta pe care o avem și durerea pe care o simțim.
 

O carte pentru copii și adulți deopotrivă, a cărei lectură ne va face să nu o uităm pe micuța Betty și să ne reamintim ce le place copiilor la oamenii mari: să râdă, să se joace, să cânte, să creadă și să Îl iubească pe Dumnezeu – așa cum fac copiii.
 

(Recenzie de Mădălina-Florina Andreescu)