21.08.2022

Prohodul Maicii Domnului

220814-Prohodul-Maicii-Domnului-4

În ajunul marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului se cântă, în biserici, Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Și în biserica noastră s-a săvârșit Vecernia unită cu Litia, Prohodul Maicii Domnului și procesiunea cu Sfântul Epitaf în jurul bisericii.
 

Atmosfera acestei slujbe amintește mult, atât ca rânduială, cât și ca trăire sufletească, de Prohodul Domnului din Vinerea Mare. Credincioșii au participat la slujbă în aceeași tăcere smerită, cu aceeași tristețe amestecată cu anticiparea bucuriei ce va să fie.
 

Viața Maicii Domnului se împletește indisolubil cu viața Fiului ei, din clipa în care i-a răspuns arhanghelului Gavriil Fie mie după cuvântul tău! Nu se putea, așadar, ca ei să rămână despărțiți nici în moarte, de aceea trupul ce L-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu este mutat la cer, pentru ca Maica să fie pururi alături de Fiul ei cel preaiubit.
 

Prohodul Maicii Domnului se aseamănă mult cu cel al Mântuitorului. Are tot trei stări și multe versete sunt identice sau asemănătoare. Cântările preamăresc pururea fecioria Născătoarei de Dumnezeu și o fericesc pe cea care este rugătoare pentru noi. De asemenea, versurile vorbesc despre adormirea Maicii Domnului, așa cum s-au petrecut: despre anunțarea apostolilor care au venit din cele patru margini ale pământului, purtați prin văzduh, până în Ghetsimani, pentru a-și lua rămas bun de la ea, despre punerea ei în mormânt, urmată de mutarea cu trupul la cer, spre a fi mereu în dreapta Fiului ei.
 

Așa cum se întâmplă deseori în Vinerea Mare, când toată natura pare că plânge pentru răstignirea Fiului lui Dumnezeu, și la procesiunea închinată Maicii Domnului natura a tresărit, vărsând lacrimi pentru cea Preacurată. Întâi line, ca o mângâiere ușoară, până ce toți credincioșii au înconjurat biserica și mormântul părintelui Nicolae, lângă crucea căruia zeci de candele și-au revărsat lumina. Apoi puternic, în șuvoi de ploaie, ca un zăgaz rupt, ca un hohot de plâns prea mult reținut în piept.
 

Toată viața Maicii Domnului este o taină, începând cu nașterea ei, cu traiul ei în Sfânta Sfintelor din templu, continuând cu zămislirea lui Hristos în pântecele ei cel fecioresc.
 

O taină rămân pentru noi și moartea și mutarea ei, din mormântul din grădina Ghetsimani, în Împărăția Cerurilor.
 

Procesiunea organizată în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, ce are loc, într-un cadru fastuos, și la Ierusalim, are menirea să sublinieze importanţa Maicii Domnului în istoria mântuirii omului de către Dumnezeu.
 

De aceea se cuvine să îi acordăm cinstea cuvenită și să nu o uitam niciodată în rugăciune, căci toate câte le cere Fiului ei, le și primește. Prin Maica Domnului, Dumnezeu a coborât pe pământ și s-a făcut om, pentru a ne ridica la slava pentru care am fost creați. Căci, așa cum a spus Preafericitul Părinte Patriarh, Omul nu este făcut pentru mormânt, ci pentru Rai și Împărăția veșnică a Preasfintei Treimi. Iar Adormirea Maicii Domnului ne îndeamnă să cugetăm, fiecăre, la cum vom pleca din lumea și din viața aceasta.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)