01.09.2021

Prohodul Maicii Domnului

210814-Prohodul-Maicii-Domnului-34

Sfârșitul verii aduce cu el unul din cele mai minunate evenimente ortodoxe de pe tot parcursul anului: Adormirea Maicii Domnului. O sărbătoare cu o tristețe aparte, Adormirea Maicii Domnului ne arată cât de mult a iubit-o Mântuitorul pe Sfânta Fecioară, ridicându-i trupul în Rai, alături de El.
 

Maica Domnului a suferit la Răstignirea Fiului său, a vrut să Îi ia durerea, dar știa că tot ce se întâmpla era pentru mântuirea noastră, pentru izbăvirea sufletelor pline de păcate. Rămânerea printre oameni a Celei Preacurate nu a fost întâmplătoare. În acea perioadă, creștinii aveau nevoie de întărire și de rugăciunile ei către Fiul Preaiubit. Astfel, Maica Domnului a continuat o luptă între bine și rău, a devenit un mesager al credinței, jertfindu-și dorul și dorința de a-I fi alături Celui Preaînalt, reprezentând liantul dintre lume și Dumnezeu.
 

Adormirea Sfintei Fecioare este încununată de bucuria revederii sale cu Mântuitorul, de regăsirea unei Mame cu al ei Copil, o împlinire a unei taine, pe care mințile noastre nu o pot desluși, însă sufletele o pot simți. Ea a dus în Împărăția Sfintei Treimi rugăminți ale mamelor, suferințe ale bătrânilor, plânsete ale copiilor, năzuințe ale tinerilor, trimițând înapoi iubire, iertare, îngăduință. De aceea, Ortodoxia o plânge pe Sfânta Fecioară printr-o cântare de cinstire a celei ce a fost Maică a Luminii și a Vieții, slujba Prohodului Adormirii Maicii Domnului.
 

Este o după-amiază cu soare cald și raze care se scurg spre asfințit. Creștinii Parohiei Sfânta Vineri se strâng, unul câte unul, să o conducă pe Cea Plină de har spre viața cea de sus. În biserică incepe Slujba Vecerniei, iar oamenii se închină și aduc flori la icoana Sfintei Fecioare Maria, ca semne de prețuire și mulțumire. La un moment dat, Epitaful Adormirii Maicii Domnului se aduce din Sfântul Altar și se așează pe o masă aproape de mijlocul bisericii, întocmai cu rânduiala scoaterii Epitafului Domnului în Sfânta și Marea Vineri. Pe rând, cei prezenți trec pe sub masă, ca simbol ai trecerii de la moarte, la viață.
 

În scurt timp, glasurile preoților se aud cântând prima strofă a Prohodului: În mormânt Viaţă / Ai fost pus, Hristoase, / Şi-a vieţii Maică-acum intră în mormânt / Şi se mută la viaţa cea de sus. Se formează patru grupuri, creștinii parcurgând toate cele trei stări ale minunatei cântări. În curte, se aud și voci suave de copii, care, așezați pe covorul de iarbă, urmăresc pe cărticele primite de la pangarul bisericii, fiecare vers, fiecare strofă. Alături le sunt părinții, bunicii, sau frații mai mari.
 

Întunericul se coboară ușor peste cupolă, peste candelele aprinse și peste frunzele copacilor, dar în sufletele tuturor este lumină. La finalul Doxologiei are loc procesiunea cu Sfântul Epitaf în jurul bisericii. Preoții ies din lăcaș însoțiți de toți copiii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Se fac patru opriri, la fiecare rostindu-se o ectenie. Lumânările ard în mâini pline de speranță și de recunoștință. Este o liniște și o așezare care amintește de noaptea Învierii, când valuri de inimi așteptau și primeau Sfânta Lumină. Acum, însă, Lumina Lumii o primește pe Maica Sa și îi ascultă mijlocirile pentru noi.
 

După procesiune, toți credincioșii trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în biserică. Apoi, acesta este așezat pe Sfânta Masă, unde va rămâne până la Odovania praznicului. Casa Domnului este plină de enoriași mari și mici, ca dovadă a iubirii și a evlaviei Omenirii pentru cea care este Maică de Împărat. Părintele rostește o scurtă cuvântare despre însemnătatea slujbei ce tocmai s-a încheiat, iar la final, în ochii multora nu se citește oboseala, ci nădejdea.
 

Prin slujba Prohodului Maicii Domnului întărim un adevăr care datează de când timpul nu era timp: suntem scântei care se aprind cu iubirea pentru Dumnezeu și ard cu ajutorul iubirii Preacuratei Fecioare Maria, cea care este scara pe care S-a pogorât mântuirea și pe care urcăm de la moarte, la viață.
 

(Text de Georgiana-Viviana Udrea)