22.04.2022

Joia Mare – Pătimirile Domnului

220421-Joia-Mare-30

Au trecut cele 40 de zile ale Postului Mare și Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne aduce tot mai aproape de biserică, de Hristos și de noi înșine.
 

Chemarea clopotelor la slujbele acestei săptămâni, unice în tot anul bisericesc, este chemarea la împreună-petrecerea cu Hristos, din Betania, în Ierusalim, în grădina Ghetsimani, până pe dealul Golgotei unde se va lăsa răstignit de bună-voie pentru iertarea păcatelor lumii.
 

Denumirea de denii ale acestor slujbe vine de la slavonescul vdenie si înseamnă priveghere sau slujbă de noapte. Ele sunt, de fapt, o utrenie, însă diferă de utreniile de rând prin cântările specifice Sfintelor Paști: troparul Iată, Mirele vine…, luminânda Cămara Ta, Mântuitorule, troparul Când slăviții ucenici….
 

Fiecare din aceste denii are o semnificație aparte, profundă.
 

Luni se face pomenirea smochinului neroditor, simbolul omului care nu și-a rodit talanții și care, asemenea smochinului ce va fi tăiat și pus pe foc, va fi pedepsit la judecată și aruncat în focul gheenei.
 

Marți se pomenesc cele zece fecioare, cinci cu candelele fără untdelemn – simbolul omului ce nu a purtat grijă de sufletul său – și cinci cu candelele împodobite cu untdelemn – simbolul omului ce și-a împodobit sufletul cu fapte bune, intrând astfel odată cu Mirele la nuntă, adică în viața veșnică.
 

Miercuri ne amintim de femeia cea păcătoasă care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, simbol al pocăinței și îndreptării.
 

Joi este Denia celor douăsprezece Evanghelii, de o încărcătură tulburătoare, în care punctul culminant este scoaterea din altar a Sfintei Cruci de către preot și așezarea ei în mijlocul bisericii, pentru sărutare și închinare. Oamenii o împodobesc cu flori și pânze albe, inchipuind giulgiurile în care a fost infasurat Domnul, după răstignire.
 

Joi este ziua Cinei celei de taină, a instituirii Sfintei Euharistii, a spălării picioarelor ucenicilor și a rugăciunii din grădina Ghetsimani.
 

Cele douăsprezece texte scripturistice ce se citesc în această seară ne pun înainte toate pătimirile Domnului, de la vânzarea Sa de către Iuda, până la moartea pe cruce.
 

Sufletul pătimește împreună cu Domnul, suspină și plânge pentru durerea Lui.
 

În corpul bisericii, cuvintele părintelui zugrăvesc în fața ochilor minții locuri, oameni, întâmplări.
 

Învierea nu este posibilă fără Cruce, iar Mântuitorul a primit a face în toate voia Tatălui ceresc, pentru a-l împăca pe om cu Dumnezeu.
 

Încă puțin și ne vom bucura cu toții de slăvită Învierea Sa.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)