Învierea Domnului

Mai este numai o oră până la miezul nopții. Ne apropiem cu pași hotărâți de biserică. Pe stradă, oameni cu lumânări și candele în mâini, încă tăcute, în așteptarea Luminii, se îndreaptă spre biserică.
 

E puțină lume în curtea bisericii noastre. Mă întreb unde sunt toți în noaptea asta în care Hristos înviază pentru noi. Dar slujba încă nu a început, oamenii stau de vorbă între ei, privesc spre panoul mare din stânga, pe ecranul căruia vor vedea, puțin mai târziu, slujba. Și așteaptă.
 

Urcăm în cafas, unde copiii își pregătesc locul pentru cea mai așteptată noapte. Își întind pe jos păturicile, unele lângă altele, pe care vor dormi, la un moment dat, cel mai dulce somn, în cânt de Hristos a înviat!.
 

Cu puțin timp înainte de miezul nopții se sting luminile în biserică și începe slujba. E o atmosferă atât de emoționantă, încât abia respirăm. O așteptare înfrigurată a momentului atât de așteptat, când ușile împărătești se deschid și părintele iese prin ele, în mână cu lumânarea gătită de sărbătoare. La miezul nopții îi auzim vocea, rostind cuvintele bucuriei: Veniți de luați lumina!
 

Una de la alta, lumânările se aprind și biserica se umple de lumina Învierii. E de necuprins în cuvinte emoția. Apoi, în frunte cu preoții, credincioșii ies în fața bisericii, unde toate sunt pregătite pentru slujba de afară. Curtea bisericii e plină, sunt oameni și dincolo de gard, de-a lungul străzii! Om lângă om, lumină lângă lumină!
 

Cântarea biruinței Vieții asupra morții, Hristos a înviat! umple aerul, de pe buzele tuturor. Rareori oamenii pot fi atât de uniți cum sunt acum, în aceste clipe, în care toate inimile mărturisesc adevărul de credință care definește ortodoxia și însăși firea noastră: Învierea din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
 

Ne reîntoarcem apoi în biserică, copii și adulți, fiecare la locul lor.
 

Cântăm, alături de cor, Canonul Învierii. Ne împărtășim, la final, cu Hristos Cel înviat, apoi ciocnim între noi ouă și mâncăm împreună primele bucate de dulce, după acest post.
 

Pornim spre casă, cu inimi pline, cu bucuria Învierii care anulează grijile, fricile și durerile; cu lumânări în mâini, acum însuflețite și ele.
 

Sunt iarăși Paștile Domnului! Și Hristos a înviat pentru noi, copiii Lui!
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)