25.05.2020

În sfârșit, ACASĂ

200516-Sfanta-Liturghie-35

După două luni de absență de la sfintele slujbe, duminică, 17 mai 2020, credincioșii au putut participa din nou la Sfânta Liturghie, în curtea bisericilor.
 

Timp de două luni casele credincioșilor au devenit bisericuțe, vlăstare ale bisericilor parohiale, iar oamenii au ascultat slujbele transmise la radio sau televiziune.
 

Biserica noastră și-a deschis din nou porțile pentru fiii ei, care au fost așteptați cu bucurie, emoție și dor de preoții slujitori.
 

Aceeași stare de emoție și bucurie s-a simțit și în rândul credincioșilor. Oamenii s-au adunat pe rând în curtea bisericii. Fiecare și-a ocupat unul dintre locurile marcate cu vopsea albă sau cu câte o piatră, respectând distanța socială impusă de lege, dar cu inimile unite de iubire în lucrarea Harului Sfântului Duh. Alții au preferat să participe la slujbă de pe trotuar, dincolo de gardul bisericii. Slujba s-a desfășurat cu o bucurie sfioasă. Din spatele măștilor, doar ochii au exprimat bucuria revederii mult așteptate.
 

În predica sa, Părintele Nicolae Burlan a tâlcuit credincioșilor evanghelia femeii samarinence. Părintele a spus că firul roșu al acestei evanghelii este apa vie, care este Duhul Sfânt, pe care primindu-l, el se face în noi izvor de apă vie. Femeia samarineancă i-a dat Mântuitorului să bea din apa fântânii, iar El i-a făcut cunoscută apa cea vie. Apoi, femeia s-a dus în sat si a început să vorbească tuturor despre Mesia, pe care și samarinenii îl așteptau. Aceasta femeie fără nume ajunge să mântuiască o cetate întreagă.
 

O femeie obișnuită candidează la un loc în istorie, alături de Alexandru Macedon și de Cezar, a spus părintele în continuarea predicii sale. După 2000 de ani se vorbește despre ea si despre apa cea vie. Din tradiție aflăm că, după întâlnirea cu Mântuitorul, femeia s-a căsătorit și a avut 11 copii. Iar numele ei este Fotini.
 

Ca această femeie putem fi și noi. Să le vorbim oamenilor din familie și celor de la serviciu despre apa cea vie, adică harul Duhului Sfânt. Căci scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt, a spus părintele în încheiere, îndemnându-ne să ne rugăm pentru vindecarea lumii de molima care a cuprins-o.
 

La sfârșitul slujbei preoții au stropit credincioșii cu agheazmă.
 

Lipsită de verva copiilor care umpleau de obicei aerul și curtea bisericii, atmosfera a fost una mult mai linistită. O liniște ușor apăsătoare, de bucurie știrbită, căci oamenii sunt întregi în comuniune deplină cu Hristos și cu semenii lor.
 

Însă dăm slavă lui Dumnezeu că oamenii s-au întors, în sfârșit, ACASĂ.