12.10.2020

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Sfânta Liturghie

200927-Liturghie-Sf-Antim-3

Duminica de 27 septembrie a fost zi de mare sărbătoare în biserica noastră.
 

Am sărbătorit al doilea hram, pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, unul dintre cei mai mari mitropoliți ai Țării Românești, ilustru om de cultură și sprijinitor până la moarte al ortodoxiei.
 

Biserica și curtea, încă verde, au fost pline de oameni, adulți și copii, veniți să dea slavă lui Dumnezeu cel lăudat intru Sfinții Lui. Vântul a purtat prin aerul răcoros al toamnei frunzele îngălbenite, dar și cântările Sfintei Liturghii, oficiată de un sobor de 6 preoți.
 

A fost o atmosferă de bucurie, de pace și de rugăciune, dar al Harului Sfântului Duh pogorât peste toți.
 

Prima Evanghelie a zilei a vorbit despre pescuirea minunată, de la începutul activității Mântuitorului, de pe țărmul Mării Galileii, numită și Lacul Ghenizaret.
 

Aflat pe țărm, Mântuitorul îl îndeamnă pe Petru, care nu pescuise nimic toată noaptea, să arunce iar mrejele. El, pescar bătrân, știa că nu e momentul pescuirii, dar la cuvântul Tău, voi arunca.
 

Petru face ascultare și darul ascultării nu întârzie să apară: i se umplu mrejele atât de mult, încât corabia stă să se scufunde. Dacă oricine s-ar fi bucurat, Petru si ceilalți se întristează și se înfricoșează, pentru că înțeleg marea minune care s-a înfăptuit sub ochii lor, înțeleg că Cel care le poruncește nu este un om oarecare.
 

Vino după Mine si te voi face pescar de oameni, sunt cuvintele adresate lui Simon Petru, care i-au schimbat viața lui și a întregii omeniri.
 

Asemeni lui Petru, și Sfântul Ierarh Antim i-a urmat lui Hristos.
 

Născut în 1640-1650, în Iviria, el a fost vândut rob la turci. La un moment dat a fost răscumpărat de patriarhul Constantinopolului, Dositei Notara, care a văzut mintea lui sclipitoare și darul meșteșugurilor.
 

În Țările Române, tânărul Andrei, cum se numea prin botez Sfântul Ierarh Antim, va fi tipograf la București, stareț al mănăstirii Snagov, unde face tipografie. Apoi, episcop al Râmnicului, la Buzău, unde înființează altă tipografie și mitropolit al Țării Românești. Va înființa una și la mânăstirea Antim, pe care a ctitorit-o, iar alta a trimis-o la Tbilisi, în țara lui natală.
 

Viața Sfântului Antim a fost marcată de cărți. El a simțit că menirea lui pe pământ este răspândirea luminii prin carte.
 

Activitatea lui a fost sprijinită de dormitorul Constantin Brâncoveanu, cu care a avut o legătură simbiotică. Conducătorul politic și conducătorul spiritual au conlucrat la răspândirea culturii, făcând mult bine acestui popor.
 

După martiriul lui Brâncoveanu din 1714, la cârma țării ajunge un domnitor închinat turcilor, Constantin Mavrocordat. Acesta îl obligă să demisioneze din scaunul de mitropolit, însă el refuză, așa că este acuzat de nesupunere si de vrăjitorie. Patriarhul de Constantinopol, ascultând uneltirile lui Mavrocordat, îl caterisește și îl trimite în exil la mânăstirea Sfânta Ecaterina, din muntele Sinai. Nu mai ajunge acolo, căci este tăiat în bucăți pe drum, de soldații turci, iar trupul lui este aruncat în apele râului Tungia, de lângă Adrianopol.
 

După 250 de ani, în 1966, patriarhul Iustinian Marina, analizându-i viața, a cerut patriarhiei de Constantinopol să-i ridice caterisirea, lucru care s-a întâmplat. Apoi Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în anul 1992, cu data de prăznuire 27 septembrie, data morții sale.
 

Ce învățăm din viața Sfântului Antim? Să ne urmăm menirea în viață, să sfințim locul în care ne-a așezat Dumnezeu, să ne iubim țara pe care el, născut pe alte meleaguri, atât de mult a iubit-o și să lucrăm, prin tot ceea ce facem, la întărirea și păstrarea credinței ortodoxe.