09.10.2022

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Sfânta Liturghie

220927-Hram-Sf-Antim-Sf-Liturghie-18

Suntem binecuvântați să avem ocrotirea povățuitoare care orientează cursul existenței noastre și ne dă siguranța sentimentului că nu suntem singuri. Iar acestea sunt apanajul și rolul sfinților în viața noastră.
 

Biserica noastră este ocrotită de sfinți mari, între care îl cinstim azi pe Sfântul Antim Ivireanul.
 

Străin de neamul nostru ca naștere, Sfântul Antim s-a apropiat atât demult, sufletește, de spiritul poporului român, încât poate fi numit unul de-ai noștri. A fost o minte luminată, învățând și limba română, alături de celelalte limbi pe care le vorbea – greacă, arabă și turcă. S-a îndeletnicit cu sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, iar mai apoi cu tipărirea cărților.
 

Cuvintele lui Hristos s-au întipărit în inima lui și a aprofundat cunoștințele teologice, fiind un adevărat teolog, dar și filolog.
 

Ceea ce îl face sfânt, însă, nu au fost tipărirea cărților, nici grija față de bisericile pe care le-a restaurat sau construit, ci înțelepciunea, smerenia, răbdarea și iubirea nețărmurită față de Dumnezeu.
 

Sfântul Antim a fost un iubitor al românilor, al culturii, al sensibilității și al sufletului profund românesc. A înțeles că trebuie să îi vorbești poporului în limba lui pentru ca slujba să-i ajungă la suflet. Așadar, îi datorăm grija față de limba română, pe care a introdus-o definitiv în cult, grija față de lăcașurile sfinte și grija față de credința ortodoxă, devotamentul față de poporul în care a venit și a trăit.
 

Sfârșitul său a fost tragic, fiind caterisit, apoi condamnat la închisoare pe viață de sultanul Ahmed al II-lea, la puțin timp după mazilirea și uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi. Însă nu a mai ajuns la locul unde trebuia să își săvârșească pedeapsa, la mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, căci a fost omorât pe drum de ostași.
 

Trei sute de ani mai târziu Sfântului Antim i s-a făcut dreptate, ridicându-i-se caterisirea și fiind trecut în rândul sfinților.
 

Avem atât de multe de învățat de la acest mare sfânt! Respectul și dragostea față de poporul în mijlocul căruia a trăit, grija față de sufletul ortodox, grija față de cei sărmani, răbdarea sa în fața tuturor încercărilor, urmarea și supunerea voinței lui Dumnezeu, munca neobosită și înțelepciunea sa. Sfântul Antim a fost un adevăr vizionar care a înțeles că fără cultură și educație poporul nu poate să evolueze și nici nu își poate pastra nealterată credința.
 

Avem de învățat de la sfântul Antim mai ales prețuirea identității și spiritului nostru românesc, azi, în vremuri în care respingem și denigrăm ce este al nostru și acceptăm și ne împropriem ce ne este străin, ajungând să nu mai știm cine suntem.
 

Să îl avem pe Sfântul Antim model de viețuire, căci el cu adevărat a urmat lui Hristos până la moarte, împlinindu-și astfel scopul vieții – acela de a ne naște Împărăției lui Dumnezeu.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)