04.10.2021

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Sfânta Liturghie

210927-Liturghie-Sf-Antim-14

În ziua de 27 septembrie biserica noastră își sărbătorește al doilea hram de praznicul Sfântului Antim Ivireanul, ocrotitorul său.
 

Deși zi de lucru, oamenii au venit să îl cinstească pe cel care, deși străin de neam, a fost episcop de Râmnic și mitropolit al Țării Românești, căci aşa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu.
 

Nu se știu multe despre viața sfântului de dinainte de a se fi călugărit cu numele Antim.
 

Știm că a fost rob la turci și că a fost răscumpărat de însuși domnitorul Constantin Brâncoveanu. Întâlnirea lor a fost sub pronia lui Dumnezeu, de vreme ce amândoi au împărțit aceeași dragoste pentru Dumnezeu, pentru biserică, pentru cultură, pentru limba română.
 

Sfântul Antim a știut să-și înmulțească talanții dați lui de Dumnezeu. Ajuns în țară în 1689, el a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului, fiind mai întâi egumen la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi.
 

În anul 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, unde va imprima primele sale patru cărți, în limbile greacă, română și slavonă.
 

În anul 1694, este mutat la Mănăstirea Snagov, unde a mutat şi tipografia, şi unde va fi egumen între anii 1696-1704.
 

La 16 martie 1705, Antim Ivireanul este numit episcop de Râmnic, iar în 1708 este numit mitropolit al Ungrovlahiei.
 

Prin truda sa și cu cheltuiala domnitorului, din tipografiile întemeiate la Snagov, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște și București au ieșit la iveală numeroase comori duhovnicești, cărți de slujbă și de învățătură creștină, în total 63 de tipărituri, lucrate de el însuși sau apărute sub coordonarea sa şi prin numeroșii ucenici pe care i-a format.
 

Sfântul Antim Ivireanul este ctitorul mănăstirii cu hramul Toți Sfinții din București – numită azi Mânăstirea Antim, ridicată între anii 1713 – 1715, pe care a înzestrat-o cu toate cele necesare, aceasta fiind unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România.
 

Opera sa de bază – Didahiile, ce cuprinde cuvântările ținute la diferite praznice de peste an, îl așează în rândul celor mai mari predicatori creștini.
 

La numai doi ani după mucenicia domnitorului Constantin Brâncoveanu din 1714, mitropolitul Antim este înlăturat din scaun, prin uneltiri, caterisit de patriarhia Constantinopolului și condamnat la exil pe viață în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai. Nu ajunge însă acolo, căci pe drum ostașii turci îl omoară și îi aruncă trupul în apele râului Tungia.
 

La cererea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul ecumenic Athenagoras îi ridică, în anul 1966, caterisirea nedreaptă.
 

În anul 1922 Sinodul Bisericii Ortodoxe Române îl canonizează, cu dată de prăznuire 27 septembrie.
 

Ce învățăm din viata acestui mare sfânt?

Învățăm că Fiecare are crucea după măsura sa; că poți fii lucrătorul celor sfinte, chiar în mijlocul celor potrivnici; învățăm că doar un mare suflet poate să lupte cu ascunzișurile vremurilor greu încercate.
 

Învățăm că iubirea de neam și de țară pot crește și într-un suflet care nu s-a născut aici, dar care îi este și mai devotat țării care l-a primit, dăruindu-i truda, osteneala, dragostea și neîncetata sa purtare de grijă.
 

Sfântul Antim Ivireanul s-a arătat vrednic urmator al pildei Mântuitorului, păstorul cel bun care și-a pus sufletul pentru oile sale.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)