Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Sfânta Liturghie
Praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva a adus, și anul acesta, mare emoție și bucurie în biserica noastră, care este ocrotită de ea.
La Sfânta Liturghie s-a făcut și pomenirea părintelui Nicolae Burlan și a doamnei preotese Romelia Burlan, ctitori ai bisericii noastre, ridicată după modelul Sfintei Sofia din Constantinopol.
Părintele profesor Ștefan Buchiu, vicar eparhial onorific, a fost delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru a oficia slujba închinată Sfintei Parascheva, împreună cu alți preoți care au slujit Sfânta Liturghie într-o atmosferă de bucurie și comuniune duhovnicească.
În cuvântul său de la finalul slujbei, părintele Buchiu a arătat că sărbătoarea fiecărui sfânt trebuie sa fie o ocazie de a-L descoperi pe Hristos Cel minunat întru sfinții Lui.
În urmă cu o mie de ani, în Constantinopol, împărații bizantini aduseseră sfinte moaște, iar tineri din toate împrejurimile veneau aici și se închinau, pentru a-L găsi pe Hristos. Așa a venit și tânăra Parascheva, care se născuse nu departe, în Epivata.
Drumul ei spre Hristos a început în copilărie, când părinții ei credincioși i l-au făcut cunoscut. Astfel că fratele ei a ajuns episcop, iar ea a ales calea mănăstirii, primind har după har.
Sfânta a făcut din trup un instrument foarte ascultător, și-a oțelit voința, învățând de la celelalte viețuitoare din mănăstire. Apoi și-a dorit să meargă la Ierusalim, în cetatea patimilor și Învierii Domnului. Acolo ea a văzut locul smereniei desăvârșite a lui Hristos. Atunci a înțeles taina existenței noastre: că toate se cer după cruce și după mormânt.
Întoarsă în patria sa pentru a-și găsi sfârșitul vieții lumești, Sfânta a trăit ultimii ani neștiută si nerecunoscută de nimeni, căci Sfântul adevărat are atâta smerenie încât devine nevăzut pentru ceilalți.
După descoperirea moaștelor sale, ea a călătorit în Bulgaria și în Serbia, ca să ajungă în România, în Moldova, în timpul domnitorului Vasile Lupu.
Deși azi oamenii se tem de sfințenie și li se pare un deziderat greu de atins, avem vocația sfințeniei, iar sfinții, care au fost toți oameni ca noi, au ales să raspundă acestei chemări.
Părintele Buchiu a încheiat predica sa cu îndemnul de a fi urmăritori ai sfinților, pentru că fiecare sfânt este o cale către Hristos, iar Sfânta Parascheva ne va duce sigur la Împăratul nostru ceresc.
(Text de Mădălina-Florina Andreescu)













































































































