Hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva – Priveghere

E neobișnuit de cald pentru jumătatea lunii octombrie și pentru cum a fost, mai mereu, ziua Sfintei Parascheva.
 

Azi e ajunul zilei ei, aerul e cald și plăcut și adie un vânticel care poartă prin toată curtea bisericii miros de busuioc.
 

E hram la biserica noastră, iar la racla Cuvioasei, așezată afară, în dreapta bisericii spre cinstire, s-au adunat ghirlande de flori în nuanțe de galben și verde și pelerini, veniți să își aducă mulțumirile și să îi spună durerile. Iar Cuvioasa este aici, clipă de clipă, de ziua ei și în toate zilele, așteptându-ne șoaptele și suspinele, gata să le ducă înaintea lui Dumnezeu.
 

Încet, încet, se adună oamenii, obosiți și îngândurati ca după o zi de muncă.
 

După un timp se simte la toți o înviorare a spiritului care răzbate în exterior în chip de zâmbet și lumină. Este lăsarea deoparte a grijilor lumești nesfârșite și întorcerea, pentru un timp, către noi înșine, în adâncul inimii, unde ne așteaptă Hristos cel preamărit întru Sfinții Lui.
 

Rugăciunile Vecerniei se înalță, revărsate din altar, unde sobor de preoți se roagă Sfintei Parascheva. Se roagă pentru noi, cei împovărați, cei singuri, cei bolnavi, cei uitați.
 

După Vecernie se citește Acatistul Sfintei și e peste tot pace și bucurie. În biserică, în lumina candelabrului și a lumânărilor și în liniștea slujbei. Afară, în râsete scurte de copii și priviri de mamă, pline de duioșie.
 

Nici nu poate fi altfel slujba Cuvioasei, care ne ocrotește pe toți cu dragoste de mamă, decât astfel, cu părinți, copii, tineri și bătrâni. Căci ea este model pentru toți deopotrivă și toți avem de învățat din viața ei: smerenia, dăruirea, urmarea lui Dumnezeu, dragostea de aproapele, credința nețărmurită.
 

Ne rămân în minte cuvintele părintelui, rostite la predică. Într-o lume în care nu mai vrem repere și exemple, biserica ne arată reperele care ne duc spre scopul pentru care am fost creați de Dumnezeu: să dobândim fericirea veșnică.
Plecăm spre casă luând cu noi mirosul busuiocului – harul și dragostea Sfintei, care ne-a învăluit pe toți într-o uriașă binecuvântare.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)