25.10.2020

Hramul Cuvioasei Parascheva – Sfânta Liturghie

201014-Liturghie-Cuv-Parascheva-94
 

Întru tine, Maică, cu osârdie S-a mântuit Cel după chip.
 

Minunată este Sfânta Parascheva cea prăznuită azi!
 

An de an, sărbătoarea ei a adunat oamenii în cel mai mare pelerinaj din țara noastră, la Iași, unde se află moaștele sale, încă din anul 1641, când au fost aduse prin grija domnitorului Vasile Lupu.
 

Anul acesta a fost unul special, cu restricții și cu multă durere pentru cei care ar fi vrut să îi aducă cinstirea cuvenită acestei Sfinte făcătoare de minuni.
 

Și în biserica noastră hramul a fost anul acesta altfel, după vremurile pe care le trăim.
 

Până acum racla sa era scoasă spre sărutare în curtea bisericii, într-un foișor împodobit cu dragoste și cu flori, iar pelerinii își puteau pleca fruntea de griji si gânduri, încredințîndu-i-le Sfintei.
 

Acum, în foișorul împodobit cu dragoste și cu flori, pelerinii au păstrat distanța fizică și față de raclă, iar singura atingere pe care i-au dăruit-o Cuvioasei a fost aceea a florilor purtate de fiecare mână. Drept mângâiere, părinții slujitori ai biserici noastre au dăruit fiecărui pelerin câte o punguță cu agheasmă, vată trecută pe la raclă și o iconiță a Cuvioasei.
 

După slujba Sfintei Liturghii și Acatistul Sfintei au fost împărțite enoriașilor 300 de pachete cu alimente.
 

De ce o iubesc atâția oameni pe Sfânta?
 
Pentru că este milostivă și grabnic ajutătoare.
Pentru că la racla ei și-au găsit alinare suflete cuprinse de durere, de disperare și de întuneric.
Pentru că a săvârșit minuni de necuprins cu mintea omenească.
Pentru că este model de trăire lumească, pentru cei care vor să dobândească viața cerească.
 

De ce o urăsc atâția oameni?
 

Pentru că Sfânta a ales să-L urmeze pe Hristos, iar azi, unii aleg să se lepede de El.
Pentru că ea, tânără fiind, a arătat putere și maturitate vrednice de un bătrân înțelept, pe când azi tinerii trăiesc clipa spre pierzare, amânând să se responsabilizeze și să trăiască fiecare clipă ca și cum ar fi ultima.
Pentru că oamenii L-au urât pe Hristos din cele mai vechi timpuri și la fel se întâmplă și azi. Il urăsc pe El, urăsc sfinții, Biserica și oamenii care cred în Hristos, în Biserică și în Sfinți.
 

În vremuri grele se cuvine să ne adunăm și mai strâns în jurul Viței, pentru a nu se usca în noi credința în Hristos.
 

Sfinții sunt aceeași si ne primesc rugăciunile cu aceeași dragoste, indiferent de câți pași facem către ei. Ceea ce contează sunt dragostea și credința cu care ne rugăm și felul în care alegem să ne trăim viața. Suntem în orice clipă în fața unei alegeri.
 

Să alegem azi și mereu să trăim cu Hristos, asemeni Sfinților și celor care Îl iubesc, pentru a rămâne pururi și noi vii în Împărăția cea pregătită nouă.