25.10.2020

Hramul Cuvioasei Parascheva – Priveghere

201013-Priveghere-Cuv-Parascheva-12
 

Pe 14 octombrie Biserica Sfânta Vineri – Drumul Taberei și-a sărbătorit hramul principal.
 

De ani de zile această sărbătoare adună tot mai mulți credincioși care o cinstesc pe Cuvioasa sărutându-i veșmântul care se află în biserica noastră. Oamenii vin să se închine cu credința că și acesta este purtător de har ca și moaștele pe care le-a îmbrăcat la Iași, unde Sfânta ne primește rugăciunile de sute de ani, de când domnitorul Vasile Lupu a adus-o în Moldova.
 

Sărbătoarea a început cu slujba Vecerniei, săvârșită în sobor de preoți și a continuat a doua zi cu Sfânta Liturghie.
 

Viața Cuvioasei a fost ca un sfeșnic pentru Lumina cea lină, căci a fost crescută în sânul unei familii credincioase, de părinți care i-au dăruit cea mai bogată moștenire: credința în Hristos.
 

Sfânta Parascheva s-a născut în Epivata, lângă Constantinopol, în prima jumătate a secolului al XI-lea, înainte de Marea schismă. Părinții mergeau la biserică împreună cu cei doi copii: Eftimie, fratele mai mare, și micuța Parascheva, unde ascultau slujbele cu atenție. Astfel, Duhul Sfânt a lucrat adânc în inimile lor.
 

Așa s-a întâmplat că, odată, mica Parascheva a auzit cuvintele Sfintei Evanghelii care spuneau: Cel care voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze mie.
 

Cât ecou au avut aceste cuvinte în sufletul ei de copil ne-o arată faptele care au urmat. Parascheva a înțeles că este chemată să-i urmeze lui Hristos, întâi prin milostenie, apoi prin lepădarea de sine.
 

A început să-și dăruiască hainele ei cele frumoase copiilor săraci și ajungea acasă în haine ponosite.
 

După moartea părinților, cei doi frați au împărțit toată averea săracilor, iar ei au plecat să răspundă chemării lui Hristos. Eftimie a devenit, mai târziu, episcop.
 

Parascheva și-a urmat calea ei. A mers întâi la Constantinopol, apoi la o mănăstire de maici din Heracleea, unde a stat 5 ani. Apoi a plecat în Țara Sfântă, unde a sihăstrit, asemeni Sf. Maria Egipteanca. La vârsta de 25 de ani a fost vrednică să audă glasul Mântuitorului care i-a spus să se întoarcă în ținuturile sale natale.
 

Parascheva s-a întors și, nerecunoscută de nimeni, în smerenie, acolo și-a găsit sfârșitul lumesc, la vârsta de 27 de ani. A fost îngropată într-un colț a cimitirului și a stat astfel, neștiută, până când s-a descoperit printr-o minune. I-a apărut în vis groparului, cerându-i să mute trupul cel stricăcios al marinarului îngropat peste moaștele sale.
 

Astfel, a fost descoperit trupul său frumos mirositor și așezat cu cinste în biserica din Epivata, timp de 200 de ani.
 

După un periplu prin mai multe țări, în anul 1641 au fost aduse în Moldova și, de atunci, este căutată și cinstită de credincioșii din toată țara, fiind grabnic mijlocitoare a celor în nevoi, înaintea tronului lui Hristos pe Care L-a iubit.
 

Sfânta Parascheva a fost canonizată in anul 1950, în Moldova, iar în anul 1955 cultul său a fost generalizat în întreaga țară.
 

Multe învățăm din viața Sfintei!
 

Părinții învață importanța creșterii copiilor în sânul bisericii, pentru a le câștiga viața veșnică.
Copiii învață că niciodată nu suntem prea mici pentru a fi buni și milostivi.
Tinerii învață că tinerețea nu exclude maturitatea și că poți deveni sfânt la orice vârstă, dacă îi faci loc lui Hristos în inima și în viața ta și-L urmezi cu dragoste și credință.
 

Să ne rugăm Sfintei Parascheva cu dragoste, cu credință și cu smerenie, căci niciodată nu a rămas uitat cel care și-a aplecat inima în fața icoanei sale.