21.06.2020

Duminica Sfinților Români

200621-Duminica-Sf-Romani-15

Ne-a dăruit Dumnezeu încă o duminică. O duminică frumoasă de vară, caldă și senină.
 

Ne poartă pașii încet către biserica noastră, în a cărei curte, îmbrăcată în haina verde a ierbii, ne adunăm, pe rând.
 

Suntem în prima duminică a postului Sfinților Apostoli și continuăm să ne bucurăm de roada Duhului Sfânt, de sfințenie, căci îi prăznuim pe sfinții români, cunoscuți și necunoscuți, care și-au închinat viața lui Dumnezeu. Li s-a dedicat această duminică pentru a-i cinsti pe toți, nu doar pe cei din calendar, ci și pe cei pe care nu-i vom cunoaște în viața aceasta, ci în cea viitoare, aceia dintre noi care o vom moșteni.
 

Sfânt, în limba greacă aghios, înseamnă fără pământ, ceea ce ne arată că sfinții au renunțat la cele pământești, trecătoare, și au devenit mărturisitori pentru credință. Ei sunt eroii spirituali ai neamului românesc!, a spus părintele Costin în predica sa.
 

În continuare, părintele a tâlcuit cele două Evanghelii citite azi, amîndouă de la Sf. Ev. și Ap. Matei.
 

În prima Evanghelie se vorbește despre chemarea primilor patru apostoli, Simon Petru și Andrei, fratele lui, apoi Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu, toți pescari. Ei au lăsat tot și I-au urmat lui Hristos pentru că au cunoscut că la El se află cuvintele vieții veșnice.
 

A doua Evanghelie are în centru cuvintele Voi sunteți Lumina lumii. Mântuitorul ne îndeamnă să fim lumină tuturor, pentru a intra în Rai, unde să ne bucurăm veșnic cu sfinții.
 

Părintele a accentuat, în continuare, importanța primirii unui nume de sfânt. Sămânța sfințeniei se sădește în noi de când primim Taina Sf. Botez, Mirungerea și Sf. Împărtășanie. Sfântul al cărui nume îl primim la botez ne devine ocrotitor. Se cuvine să ne fie plidă în toate prin viața și credința puternică, neclintită, bunătatea și dragostea ce au avut-o față de Dumnezeu și de semeni.
 

Părintele a încheiat cu îndemnul ca toți să devenim apostoli, trimiși ai lui Hristos. Să căutăm să-i cunoaștem pe sfinți, să le citim acatistul, să ne gândim la faptele lor și să le urmăm, iar astfel să dobândim si noi sfințenia.