22.03.2023

Duminica Sfintei Cruci, Corul “Symbol – Jean Lupu”

230319-Corul-Symbol-Sf-Liturghie-70

Duminica de astăzi, a treia din post, mai este numită și Duminica Sfintei Cruci. Și deloc întâmplător este așezată exact în mijlocul Postului mare. Sfânta Cruce, scoasă astăzi spre închinare în mijlocul bisericii, de unde ne va străjui toată săptămâna, este asemănată cu Pomul Vieții.
 

O explicație frumoasă și completă ne oferă Părintele Patriarh Daniel:
“Adam şi Eva au pierdut Raiul şi Pomul Vieţii pentru că nu au postit şi pentru că nu au ascultat de Dumnezeu. Noul Adam, Iisus Hristos, făcându-Se ascultător până la moarte şi încă moarte pe Cruce, ne-a dăruit Pomul Vieţii, El Însuşi fiind Pomul vieţii, care Se dăruieşte nouă în Sfânta Euharistie. […] Împărații biruitori, când intrau într-o cetate, trimiteau mai înainte stindardele lor, ca să binevestească tuturor că vor veni în cetate biruitori. În mod asemănător, în mijlocul Postului se ridică stindardul credinței noastre, Sfânta Cruce, simbolul Răstignirii și Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a ne încuraja sau întări în lupta cu ispitele plăcerilor și ale durerii.”
 

Din Sfânta Evanghelie de azi aflăm care sunt cele trei condiții pentru a ne numi creștini adevărați.
 

Prima este să ne lepădăm de sinele nostru.
 

Ce înseamnă oare această condiție? Ce ne cere Domnul? Să ne desființăm pe noi înșine, să ne negam personalitatea sau identitatea?
 

Iată ce spune Mitropolitul Antonie Plămădeală, în “Tâlcuiri noi la texte vechi”:
“Lepădarea de sine nu înseamnă ura de sine, ci lepădarea de egoism. Numai așa se reconciliază porunca iubirii de sine cu porunca lepădării de sine și ies din contradicție. Lepădarea de sine e renunțarea supremației lui Eu asupra lui Tu, cum spunea cineva, întoarcerea la egalitate, la frățietate, la iubire.”
 

Așadar, să ne lepădăm de egoism, de orgoliu, de mândrie, să punem nevoie sufletului înaintea nevoilor trupului și, prin rugăciune, să ne apropiem de Dumnezeu, să ajungem să-L iubim și, astfel, să ajungem să-i iubim și pe semenii noștri.
 

A doua condiție presupune luarea crucii. Asumarea ei.
 

Întreaga noastră viață este un urcuș al crucii. Orice om are o cruce. Iar Dumnezeu, înainte de a ne-o fi dat-o, a măsurat-o. Chiar dacă ni se pare că este prea grea, ea este calea noastră spre înviere. Crucea poate însemna suferință, sau boală, sau pierderea cuiva drag, sau o neîmplinire.
 

Purtarea crucii este asumarea a tot ceea ce Dumnezeu ţi-a rânduit ca încercări ale vieții pentru a fi biruite şi unele chiar a fi ispăşite.
 

Iar a treia condiție este să-i urmăm lui Hristos.
 

În purtarea crucii şi urmarea lui Hristos trebuie să ne îngrijim în mod special de sufletul nostru, pe care l-am primit de la Dumnezeu, şi pentru a cărui mântuire ne luptăm în această viață. Sufletul nostru este bunul spiritual cel mai de preț, care nu poate fi răscumpărat şi echivalat cu nimic din lumea aceasta.
 

Crucea, suferința, niciodată nu ne lasă indiferenți. Fie ne apropie, fie ne îndepărtează de Hristos. Iar Sfânta Evanghelie de azi ne îndeamnă să ne apropiem de El.
 

În această zi specială ni s-a alăturat in rugăciune Corul de Copii și Tineret “Symbol – Jean Lupu”, al Patriarhiei Române, care a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie.
 

A fost o zi frumoasă, cu soare și cu bucuria suirii drumului spre Înviere, împreună.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)