15.05.2022

Duminica Mironosițelor

220508-Duminica-Mironositelor-28

În fiecare a treia duminică de după Paști Biserica a rânduit pomenirea femeilor mironosițe.
 

Anul acesta, într-o duminică de mai, un pic înnorată la început, apoi însorită, am sărbătorit și în biserica noastră femeile purtătoare de mir ce au vestit Învierea Domnului.
 

Această zi este considerată Ziua Femeilor Creștine, în care ne gândim deopotrivă la femeile mironosițe pomenite în Sfânta Scriptură și la toate femeile care, prin viața lor, L-au mărturisit pe Hristos oamenilor.
 

După cum frumos spune Sfântul Luca al Crimeei, astăzi este marea sărbătoare creştină a femeilor, zi în care, în persoana sfintelor femei mironosiţe, se preamăreşte și se preaînalţă inima femeiască.
 

Mironosițele sunt femei care L-au cunoscut pe Mântuitorul, au stat în preajma Lui și L-au urmat în activitatea Sa de propovăduire, până la capăt, pe Golgota. Este impresionant curajul acestor femei care și-au dăruit timpul și osteneala lor pentru a-L sluji pe Domnul Hristos și care, femei fiind, nu s-au înfricoșat să meargă cu El până la finalul vieții Sale pământești, în cele mai grele momente în care chiar și ucenicii Îl părăsiseră.
 

Tocmai de aceea, pentru dragostea lor smerită, mironosițele au avut privilegiul să afle primele că Iisus a înviat. Ele au fost și primele vestitoare ale Învierii, ceea ce arată cât de mult le-a prețuit Invatarorul lor și ce rol important au avut în viețile celorlalți.
 

Există mai multe femei mironosițe, printre care cele mai cunoscute după nume sunt: Maria Magdalena – din care Domnul scosese șapte diavoli, Maria lui Cleopa, Maria și Marta – surorile lui Lazăr cel înviat, Suzana, Ioana – soția lui Huza, un om important de la curtea lui Irod, despre care se crede că ar fi recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul, Salomeea.
 

De ce le pomenește biserica pe aceste femei?
 

În mesajul adresat cu prilejul acestei sărbători de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, citit de părintele Iustin, auzim că femeile mironosițe sunt modele de urmat pentru toate femeile credincioase care, peste veacuri, au purtat în suflete cu sfințenie lumina lui Hristos.
 

În ce să urmăm modelul lor? În primul rând, să urmăm voinței lui Hristos, apoi să le urmăm în curaj, în osteneală, în dedicare, atunci când este nevoie și, mai mult că toate, să îl propovăduim pe Hristos în fața celorlalți, prin faptele, cuvintele și credința noastră.
 

La sfârșitul slujbei toate femeile participante, mame, soții, fiice, surori au primit câte o floare din partea bisericii, simbol al prețuirii și al recunoașterii lor ca purtătoare tainice și tăcute ale Vieții și Iubirii pe pământ. 
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)