Denia celor 12 Evanghelii

Amintindu-ne de spălarea picioarelor, ne îndatorăm să ne purtăm unul altuia poverile și să ne apărăm și curățim unul altuia cinstea. (…) În toate calitățile noastre să fugim de înălțarea de sine și de a pune pe seama noastră oarecare întâietăți asupra altora.
 

Să mergem în urma femeilor, care suferă și pătimesc împreună cu Domnul. Să străbatem tot lanțul pătimirilor Domnului, de la tulburarea duhului Său la Cina cea de Taină până la clipa când Și-a dat pe Golgota duhul. Să intrăm cu El în grădina Ghetsimani și să ne ostenim cu osteneala Lui cea de rugăciune. Să petrecem cu Dânsul noaptea, această noapte cu totul întunecată, în casa Anei și a Caiafei. Să primim cu simțirea toată marea pătimirilor Lui, începând de dimineață până la ceasul al noulea, în pretoriul lui Pilat, pe ulițele cetății, pe drumul crucii, pe Golgota în clipele răstignirii și după răstignire. Nu numai cu gândul să urmărim toate acestea, ci să primim chiar în inimă toată nevoința pe Cruce a Domnului, să trecem asupra noastră pătimirile Lui, să ne îndurerăm cu durerile Lui, să ne aducem la starea de a ne simți ca și cum nouă înșine ni se pricinuiesc răni, cum auzul ne este sfâșiat de huliri, cum inima ne este rănită de asprimea chinurilor.
 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Predici)

Iată, aşa sunt şi crucile pe care le suferim noi, ca acele cruciuliţe pe care le atârnăm la gât şi ne ocrotesc în viaţa noastră. Crezi că noi ducem vreo cruce mare? Numai Crucea lui Hristos a fost foarte grea, pentru că El, din dragoste faţă de noi, oamenii, nu a vrut să folosească pentru Sine puterea Sa dumnezeiască. Şi în continuare ridică greutatea crucilor întregii lumi şi ne uşurează de durerile încercărilor, cu dumnezeiescul Său ajutor şi cu dulcea Sa mângâiere.
 

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul IV. Viața de familie.)