09.12.2020

Slujba înmormântării Părintelui Nicolae Burlan – Cuvântul Părintelui Iustin Gheorghe Manta

201208-Parintele-Nicolae-Inmormantare_Basilica

Foto: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru

Preasfinția Voastră,
Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși,
 

În viață spunem multe vorbe, însă în momente ca acestea, conștientizăm, mai mult ca niciodată, că au rămas multe cuvinte nerostite sau rostite de prea puține ori, în special cele prin care noi ne exprimăm prețuirea, iubirea și recunoștința față de binefăcătorii noștri.
 

Această biserică în care ne aflăm este replica fidelă a inimii Parintelui Nicolae în care au încăput oameni mulți, cu cereri, cu bucurii și suferințe. O inimă puternică, de aur, zugrăvită cu un caracter hotărât, cu punctualitate și seriozitate, cu sensibilitate și generozitate, în care, în mod admirabil, s-au întâlnit dragostea Domnului cu jertfelnicia omului.
 

Dacă Domnul spunea: Fiule, vreau inima ta!, acum Părintele Nicolae poate să zică precum Psalmistul: Gata este inima mea, Dumnezeule! Gata este inima mea!. Așa cum această catedrală este ridicată și pictată, fiind pregătită pentru sfințire, tot așa inima părintelui este înălțată și împodobită cu virtuți, fiind pregătită pentru sfințire. Și cu adevărat, părintele a făcut din inima lui o catedrală mare, încăpătoare, plăsmuită cu credință neclintită, cu seriozitate, compasiune față de aproapele și iubire față de Dumnezeu.
 

Prezența Părintelui Nicoale a fost definitorie pentru întreaga mea viață: am fost botezat în apa cristelniței de părintele în anul 1975, apoi, când aveam aproximativ 6 ani, m-a luat în Sfântul Altar al bisericii din satul Slon și de atunci am fost nedespărțiți. M-a îndemnat să merg la Seminarul Teologic în vremuri în care puterea comunistă se manifesta violent și degradant în zona în care locuiam. Iar aici, în București, tot nedespărțiți am fost, atât la biserica Sfântul Gheorghe Capra, din Pantelimon, cât și aici, în Drumul Taberei, încă din anul 1998, când, la inițiativa sa, a fost înființată Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei. Iar legătura noastră a devenit și mai strânsă în anul 2000, când m-am căsătorit cu fiica sa, Grațiela Oana.
 

Iar acum, vă rog să îmi spuneți prin ce cuvinte aș putea să exprim acest bine permanent pe care l-a imprimat în fiecare fibră a vieții mele? Prin ce cuvinte aș putea să îi mulțumesc pentru răbdarea pe care a avut-o cu mine de-a lungul timpului? Pentru sfaturile și imbărbătarea pe care mi le oferea și siguranța pe care o răspândea în jurul lui?… Prin ce cuvinte?… Că m-a primit în inima lui ca într-o catedrală. Aici, în inima lui, acum eu strig și sunt sigur că mă aude: Părinte, vă iubesc!
 

În ultima perioadă, această parohie trece prin focul unor încercări destul de mari, întrucât s-a despărțit vremelnic de doi dintre stâlpii ei fundamentali: în vară, de domnul Emilian Popescu, iar acum, de părintele nostru mult iubit.
 

Prin trecerea părintelui la Domnul, prin această despărțire fizică, mulți dintre enoriași conștientizăm că am pierdut aici, pe pământ, un reper, un punct de sprijin, dar credem cu tărie că am câștigat în cer un rugător.
 

Cred că ninsoarea de afară este chip al faptului că durerea de acum, pe care o resimt familia, în special, și enoriașii, în general, se așează peste inimile noastre așa cum se așează zăpada pe brazda de grâu și o protejează de îngheț, pregătind o roadă bogată.
 

Îl rog cu lacrimi pe Bunul Dumnezeu să odihnească cu drepții sufletul iubitului nostru Părinte.
 

Totodată, vă rog, Preasfințite Părinte, să transmiteți Preafericirii Sale recunoștința adâncă din partea familiei pentru faptul că a acordat Înalta binecuvântare ca parintele să fie înmormântat aici, unde a dorit, lângă biserică, rămânând în mijlocul sufletelor pe care le-a păstorit cu iubire, împlinindu-se până la capăt cuvintele pe care le-a rostit parohiei în primăvara acestui an: Adio, dar rămân cu tine!
 

De asemenea, mulțumim Preasfinției Voastre pentru dragostea pe care i-o purtați, dragoste care v-a mânat să ajungeți la noi chiar dacă v-ați aflat în zone îndepărtate de Capitală.

Mulțumim părintelui Protopop care ne-a sprijinit în chip desăvârșit în aceste momente grele.
 

Nu în ultimul rând, mulțumim celor care ne-ați adresat cuvinte de îmbărbătare și mângâiere, iar Dumnezeu să ningă cu har în inimile dumneavoastră.
 

Tuturor vă suntem recunoscători.
 

Dumnezeu să-l ierte!