Cateheza despre “Post”
Cuvânt duhovnicesc al Sf. Vasile cel Mare
Postul nu-i o descoperire nouă. E un dar al strămoşilor. Şi e vrednic de cinste tot ce e vechi. Cinsteşte deci vechimea postului. Are aceeaşi vârstă ca şi omenirea.
Legea postului a fost dată în rai. Adam a primit întâia oară porunca de a posti: “Nu mâncaţi din pomul cunoştinţei binelui şi a răului.” (Fac.2, 17).
Cuvântul “Nu mâncaţi” este o lege a postului şi înfrânării. Dacă Eva ar fi postit şi n-ar mai fi mâncat din pom, n-ar mai fi trebuinţă de postul de acum, că “n-au trebuinţă de doctori cei sănătoşi, ci cei bolnavi”.
Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă! Iar pocăinţa fără post este neputincioasă.
Domnul a zis : “Nu fiţi trişti,…ci spală-ţi faţa ta şi unge-ţi capul tău” (Matei 6, 16-17). Deci să nu te mâhneşti de schimbarea mâncărurilor, lăsând să se înţeleagă că-ţi face mai multă bucurie plăcerea stomacului decât puterea de grijă a sufletului. Săturarea mărgineşte plăcerea numai la pântece; postul însă urcă până la suflet omorând păcatul ascuns în adânc.
Dar, pentru ca postul să fie vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit şi bineplăcut lui Dumnezeu. Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul strâmb. Lipsa acestora este post adevărat. În ele stă postul cel bun.
Deci, să ne desfătăm în Domnul, cugetând la cuvintele Duhului şi primind poruncile şi învăţăturile mântuitoare, care ne îndreaptă sufletele.
În zilele ce vin, Duhul cel Sfânt vă va ospăta, cu bucurie, dimineaţa şi seara. Nimeni să nu lipsească de bunăvoie de la acest ospăţ duhovnicesc. Să luăm parte cu toţii la paharul cel cumpătat pe care Înţelepciunea l-a umplut şi ni l-a pus deopotrivă înaintea tuturor, ca fiecare să bea din el cât poate.
Înţelepciunea dă “hrană celor desăvârşiţi, ale căror simţuri sunt desprinse să deosebească binele de rău” (Evrei 5, 14).
Cu această hrană săturându-ne din destul, să dea Dumnezeu să fim găsiţi vrednici a lua parte la veselia ospăţului Mirelui, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia slava şi puterea în veci. Amin.
