Cateheza despre “Bucuriile duhovnicești”
Părintele Paisie Aghioritul:
Potrivit cu îndepărtarea lor de Dumnezeu, oamenii simt mâhnire și în această viață, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veșnică. Pentru că încă din viața aceasta gustă cineva, într-o oarecare măsură, potrivit cu cât trăiește el după voia lui Dumnezeu, o parte din bucuria Raiului. Fie vom trăi o parte a bucuriei Raiului încă de aici și vom merge și noi în Rai, fie vom trăi o parte a iadului și – Doamne ferește! – vom merge în iad. Raiul este același lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea. Face cineva o facere de bine, simte bucurie. Face cineva o strâmbătate, suferă. Cu cât face mai mult bine, cu atât se bucură mai mult. Iar cu cât face mai mult rău, cu atât mai multă suferință aduce sufletului său. Hoțul simte bucurie? Nu simte nicidecum bucurie. În timp ce omul care face binele simte bucurie. Dacă află cineva ceva pe drum și-l ia, spunându-și că este al lui, nu va avea odihnă. Nu știe cui aparține, nici n-a nedreptățit pe cineva, nici nu-l fură, și totuși nu află odihnă. Cu atât mai mult pătimește acesta atunci când îl fură. Chiar și atunci când cineva primește, nu simte bucuria ce-o simte atunci când dă. Cum să simtă bucurie câtă vreme fură sau nedreptățește? De aceea, vezi ce fețe au și cum se schimonosesc oamenii care fac nedreptate?
