Bucuria colindului in Parohie

După datini colindăm…

Cu mic, cu mare, tinerii au vestit marea sărbătoare a Nașterii Domnului în parohia noastră. Atât colindătorii, cât și gazdele acestora mărturisesc bucuria și pacea pe care le trăiesc toți cei care se împărtășesc din minunatele cântări.
 

Colinda sau colindul de Crăciun este sfânt și bun, deoarece el reprezintă glasul sfânt Evangheliei lui Hristos și al Bisericii Sale, interpretat în formă poetică populară de colindători de toate vârstele, pe ulițele satului sau pe străzile orașului, precum și în casele creștinilor, din generație în generație. Colinda de Crăciun este cântare sfântă, pentru că sfântă este taina minunată pe care o vestește, și anume taina mântuirii lumii prin Iisus Hristos, care “ieri și azi și în veci, este același” (Evrei 13, 8).
 

Ascultând colindele – spune Mihail Vulpescu în lucrarea sa Cântecul popular românesc – “simți fiorul de sfințenie care vine de undeva de departe prin veacuri și trece din casă în casă și din suflet în suflet”.
 

Colindele se cântă în cor sau în grup, adică în stare de comuniune, deoarece ele reprezintă credința și bucuria Bisericii lui Hristos, aceasta fiind adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Însă colindele se cântă în cor nu numai împreună cu oamenii din vremea noastră, ci și împreună cu strămoșii noștri, arătând astfel că ele sunt deodată eveniment contemporan și tradiție străbună și neîntreruptă. “Azi cu strămoșii cânt în cor/Colindul sfânt și bun/Tot Moș era și-n vremea lor/Bătrânul Moș Crăciun.” (…)
 

Colindele pe care le ascultăm în această perioadă a postului Nașterii Domnului sunt, de cele mai multe ori, cântate de cete de copii, întrucât ei reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Nașterea Pruncului Hristos în peștera smerită a Betleemului: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).
 

Prin urmare, trebuie să cultivăm permanent străvechea și frumoasa tradiție românească a colindatului, prin care devenim și noi apostoli sau vestitori ai Nașterii Pruncului Iisus, pentru a spori bucuria în familie, în Biserică și în societate. Mai ales astăzi, când lumea secularizată devine tot mai individualistă, însingurată și depresivă, credința în iubirea milostivă și smerită a Domnului Iisus Hristos ne cheamă să aducem pace, bucurie și speranță în sufletele și în casele oamenilor.
 

(Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia Concertului tradițional de colinde al Patriarhiei Române Răsăritul cel de Sus, 2019)