Hramul Cuvioasei Parascheva – Priveghere

Este vecernia sărbătorii Sfintei Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea bisericii noastre.
 

Ziua ploioasă și mohorâtă nu a descurajat femeile care vând flori să își înșire coșurile cu tufănele și busuioc pe lângă gardul bisericii. Oamenii se opresc, cumpără un buchet și intră pe poarta bisericii.
 

Racla Sfintei este în așezată spre închinare în cortul din dreapta bisericii, ca în fiecare an. E împodobit cu flori albe, simbol al curăției Sfintei noastre dragi.
 

E atât de puțină lume, încât pare că mai sunt câteva zile până la praznic. Altădată oamenii veneau de cu seară si formau un șir lung și viu, dincolo de porți.
 

Acum sunt mai mulți oameni de-ai bisericii, atenți ca totul să decurgă în cea mai buna rânduială, decât închinători. Și totuși Sfânta, prin veșmântul ei, îi așteaptă pe toți cu răbdare și cu dragoste.
 

Înăuntru, în biserică, miroase a crizanteme.
 

Slujba este oficiată de Preasfințitul Timotei Prahoveanul împreună cu mulți preoți și diaconi, veniți să o cinstească în cântări, pe cea numită atât de frumos, într-o carte pentru copii, Crinul Moldovei.
 

Icoana sa din biserică este împodobită cu același flori albe. Credincioșii ascultă slujba în liniște.
 

Cine știe cum pătrunde în fiecare inimă cuvântul lui Dumnezeu, așa cum, cu sute de ani în urmă, a pătruns în inima micuței Parascheva cu atâta putere, încât a lăsat tot și a urmat lui Hristos, după cum El a spus: Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
 

Și Parascheva s-a lepădat de sine; și-a schimbat hainele cu ale unei fetițe sărace, a părăsit casa părintească înainte să știe ce este viața, la numai 15 ani, și a plecat acolo unde a îndemnat-o glasul lui Dumnezeu.
 

Dragostea Paraschevei este proprie oamenilor peste care Dumnezeu revarsă harul Lui.
 

Viața ei pământească, deși scurtă, a fost plină de această dragoste aproape nepământească. A devenit monahie, slujind lui Dumnezeu ca o mireasă a Lui.
 

A plecat la Domnul la vârsta de 27 de ani, în ținutul ei natal, Epivata, de lângă țărmul Mării Marmara.
 

Multe mărturisiri vorbesc despre minunile ei. Căci cei iubiți de Dumnezeu sunt prietenii Lui, iar Dumnezeu Își ascultă prietenii.
 

Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu. Ei sunt ferestrele și icoanele prin care noi vedem Împărăția lui Dumnezeu. Sfânta Parascheva, deși nu a fost româncă de neam, ne oferă o mare lecție de iubire pentru poporul în mijlocul căruia a ales să își aibă moaștele, ocrotindu-l cu puterea ei.
 

Să ne rugăm Sfintei Parascheva să ne dea dragostea sa, să-L iubim și să-L urmăm pe Hristos în fiecare clipă a vieții noastre.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)