Floriile – Intrarea Domnului în Ierusalim

Pelerinajul de Florii este o comemorare şi o mărturisire a învierii lui Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta şi Maria, dar şi o mărturisire a credinței în învierea de obşte care va avea loc la sfârşitul veacurilor. Totodată, acest pelerinaj este şi o arvună a bucuriei sărbătorii Învierii Domnului Iisus Hristos. Noi, cei prezenți la pelerinaj, biruind păcatul şi ridicându-ne, prin harul lui Hristos, din mormântul patimilor noastre, alergăm în întâmpinarea Celui ce a biruit moartea, purtând în mâini semnele biruinței Sale pentru mântuirea noastră: ramuri de salcie sau de finic.
 

Astăzi, noi ne asemănăm cu cei care L-au întâmpinat pe Hristos când intra în Ierusalim, smerindu-Se, şezând pe mânzul unei asine, împlinind astfel prorocia lui Zaharia: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei (Zaharia 9, 9). Uniți cu Hristos, prin rugăciune, cântare şi pelerinaj, devenim şi noi părtaşi ai biruinței lui Hristos asupra păcatului şi asupra morții.
 

Totodată, prin acest pelerinaj mulțumim Domnului Iisus Hristos, Care S-a jertfit pentru întreaga omenire, deşi aceasta nu era vrednică de El, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel zicând: Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi (Romani 5, 8). De aceea, considerăm că atât efortul duhovnicesc, cât şi cel trupesc, pe care suntem datori să le oferim ca un prinos de mulțumire şi cinstire aduse Domnului Iisus Hristos, se împletesc şi se evidențiază reciproc în comuniunea-procesiune pe care o trăim astăzi ca pe o arvună a bucuriei Sfintelor Paşti şi a vieții de veci din Împărăția Cerurilor.
 

(Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Cuvânt către pelerini, Pelerinajul de Florii, 2017)