04.01.2022

Un nou 1 ianuarie

Prima zi a lui ianuarie se dezvăluie luminoasă și caldă, ca un început promițător al unui nou an.
 

Obosiți după un an întreg purtat în spate, oamenii își îndreaptă pașii către locul unde s-ar cuveni să fim toți acum: lângă Hristos.
 

Biserica mea frumoasă ca o regină îi primește pe toți la fel. Numai oamenii intră diferit: îngândurati, senini, obosiți, copleșiți, bucuroși că au ajuns Acasă.
 

Biserica nu este plină, mai sunt încă scaune libere în colțul din stânga. Cei care vin se adaugă silențioși mulțimii.
 

Îmi vine în clipa asta în minte chipul Părintelui Nicolae care dojenea cu vocea-i autoritară și blândă, în același timp, îndemnându-ne să păstrăm liniștea în biserică. A fost un proces lung de învățare, dar azi se văd pe deplin roadele.
 

Rugăciunile părinților slujitori se aud clar și mai lungi din altar, în Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, prăznuit azi.
 

Predica Părintelui Costin e așa de frumoasă! Acoperă toate cele trei sărbători de azi: praznicul Tăierii Împrejur a Domnului, Sfântul Vasile și sărbătoarea laică a Anului Nou.
 

Praznicul Tăierii Împrejur arată din nou, ca și Nașterea Domnului, smerenia Sa. Urmând obiceiul iudaic, Iisus este adus la opt zile la templu, de către mama Sa și dreptul Iosif, așa cum erau aduși toți întâii-născuți de parte bărbătească, pentru a fi tăiat împrejur.
 

Tot în această zi I se pune și numele. Numele cel dulce al Domnului, Iisus, înseamnă cel ce mântuiește, iar Hristos, în limba greacă, înseamnă unsul Domnului.
 

Numele Mântuitorului nostru nu este orice nume, căci în numele Lui tot genunchiul se pleacă, toată zidirea. De aceea toți trebuie să avem în minte numele Lui, prin rostirea neîncetată a rugăciunii inimii – Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul – să ne umplem mintea și inima de numele Lui ca de o hrană bună și îndestulătoare.
 

Un alt nume important rostit azi este cel al Sfântului Vasile cel Mare.
 

Despre familia sa extraordinară, despre mama Emilia și tatăl lui, tot Vasile, care înseamnă, în greacă, rege, se poate vorbi mult. Doi părinți creștini care au dat lumii trei sfinți: pe Vasile, pe Grigorie și pe Macrina.
 

Din viața Sfântului învățăm importanța educației primite în familie, importanța unei educații solide primite în școală, despre roadele postului și ale privegherii și despre cum poate un singur om să schimbe lumea, umplându-se pe sine de har.
 

Sfântul Vasile cel Mare a lăsat multe scrieri, între care Liturghia care îi poartă numele. Cugetările sale despre moarte sunt tulburătoare și ne îndeamnă la meditație: Cea mai mare înțelepciune este gândul lui moarte.
 

Poate părea ciudat să te gândești la moarte, când Dumnezeu ne-a dăruit prima zi dintr-un nou an. Dar cine știe cât și câți vom apuca din el?
 

Timpul este răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu.
 

Așa că, recunoscători și mulțumiți, să nu uităm cui îi dăm timpul nostru. Cum îl folosim și cum îl cheltuim. Cum îl răscumpărăm.
 

Ca mâine se va sărbători un nou 1 ianuarie. Oare cum ne va găsi?
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)