10.09.2019

Prohodul Maicii Domnului

190814-Prohodul-Maicii-Domnului-23

Astăzi doresc și sunt dator vouă, datorită iubirii pe care o am față de voi, să ofer cuvânt mântuitor în auzul vostru iubitor de cele sfinte. Nu este, desigur, posibil să exprim prin cuvinte ceea ce întrece rațiunea. Către Maica lui Dumnezeu suntem datori însă să atribuim după puterea noastră imnuri și cuvântări.
 

Sărbătorim astăzi pomenirea sfintei Adormiri sau Mutări a Născătoarei de Dumnezeu. Fecioara a întrecut în chip de negrăit pe oameni și pe îngeri și pe arhangheli. Prin ea se înfăptuiește cea mai tainică iconomie a lui Dumnezeu, Care tămăduiește blestemul Evei și al lui Adam și ridică condamnarea lor. Acum toate s-au preschimbat în binecuvântare, după cum a profețit David. Dumnezeu S-a coborât și a umbrit pe Născătoarea de Dumnezeu și a rămas întru ea, fără ca nimic să mijlocească. Aceea devine Maica Fiului lui Dumnezeu și, prin Nașterea Lui ca Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, este mântuit omul căzut. Și tocmai de aceea moartea Născătoarei de Dumnezeu este purtătoare de viață și pomenirea ei este sărbătoare de veselie și bucurie a toată lumea.
 

Apostolii se adună de la marginile pământului și o prohodesc, cinstind acel trup primitor de Dumnezeu ca pe un leac mântuitor al neamului nostru și ca pe unul vrednic de cinstire pentru întreaga făptură. Însuși Dumnezeul Puterilor și Fiul ei este prezent în chip nevăzut și dăruiește mamei Sale cinstirea prohodirii. În măinile Lui încredințează Fecioara sufletul ei, care puțin după aceea împreună cu trupul ei se înalță în loc ceresc și pururea viu. Numai dânsa se află acum între Dumnezeu și tot neamul omenesc. Având sălaș cerul, la care s-a mutat astăzi, a stat de-a dreapta Fiului ei, îmbrăcată cu veșmânt cu totul aurit și împodobită cu toate felurile de virtuți. De acolo trimite acelora, care o slăvesc, bogată binecuvântare și har, fără să oprească vreodată această dăruire folositoare nouă.
 

Ce cuvânt poate descrie dumnezeiasca strălucire a frumuseții tale Maica lui Dumnezeu Fecioară? Nu este cu putință ca însușirile tale să fie cuprinse în gânduri și cuvinte. Toate depășesc mintea și cuvântul. Este însă posibil să fii lăudată. Toată făptura slăvește pe pururea Fecioară și nu numai în anii trecuți, ci și în acest veac și întotdeauna. Din acest fapt putem să înțelegem că nici ea nu se va opri niciodată în toate veacurile să facă bine întregii zidiri.
 

Înainte de Preasfânta Fecioară, Dumnezeu a fost nevăzut pe pământ. Acum este posibilă orice descoperire a tainelor dumnezeiești și dăruire a harismelor duhovnicești tuturor. Dânsa a primit înăuntrul său pe Fiul lui Dumnezeu și L-a dăruit tuturor, împărțind fiecăruia binecuvântarea după măsura curăției lui. Ea este început și izvor și rădăcină a bunătății neajunse. Ea este culmea și desăvârșirea fiecărui sfânt.
 

Preasfânta Fecioară, pomenirea ta sfințește pe acela care o cinstește. Ai devenit vistierie și locaș al harurilor, nu pentru a le păstra la tine toate acestea, ci pentru ca să umpli lumea întreagă cu har. Trimite, așadar, cu bogăție poporului tău toate harismele tale. Dezleagă-ne de necazurile care ne stăpânesc. Vezi de câte suferim, de ale noastre și de cele străine și de cele din afară și dinlăuntru. Preschimbă-le pe toate către mai bine, cu puterea ta. Pe noi care ne aflăm în această țară, unește-ne între noi. Adu ajutorul și tămăduirea ta ca remediu împotriva patimilor noastre. Dă binefacerea ta sufletelor și trupurilor noastre. Pe cei care ne atacă, tu să-i îndepărtezi. Întocmește toate, Maica Domnului a noastră, într-un astfel de chip încât, mântuiți și luând putere din harul tău, să slăvim pe Cuvântul cel veșnic, Care s-a întrupat din tine pentru noi, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Duhul Dătător-de-viață, acum și pururea și în vecii vecilor.
 

(Omilie la Preacinstita Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria din Viața în Hristos, după Sfântul Grigorie Palama)