04.05.2021

Hristos a înviat!

210502-Invierea-Domnului-15

Este trecut de ora 23. E cald în noaptea aceasta liniștită ce miroase a liliac de prin curțile caselor și blocurilor pe lângă care trecem. Felinarele luminează strada și plutește în aer o pace dincolo de cuvinte. Pâlcuri-pâlcuri, oameni purtând candele în mâini, merg toți în aceeași direcție – spre biserică.
 

E din nou Paștile. Și Hristos a înviat pentru noi. Este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.
 

Oamenii curg în aceeași direcție și îmi dau seama dintr-o dată de unde vine această pace care învăluie totul, dincolo de cuvinte – ca niciodată, toți mergem către Hristos, să-I fim alături când înfăptuiește cea mai mare minune din toate timpurile, omorârea morții și Învierea Sa din morți, trecând din viața aceasta în viața veșnică, transfigurat, cu trup dumnezeiesc, nemuritor.
 

În fața bisericii noastre s-a adunat multă lume; rândul viu s-a întins pe toată lungimea curții și dincolo de gardul bisericii, așteptând cuminte să primească Lumina. În curând, curtea bisericii arată că o grădină minunată cu licurici mari – candelele aprinse, în mâinile oamenilor. Stau răsfirați, păstrând spațiul de siguranță, cu ochii țintă la pridvorul bisericii unde preoții, îmbrăcați în veșminte luminoase, cântă Hristos a înviat!
 

Împletite cu vocea părintelui, vocile tuturor cântă împreună, mărturisind vestea care de peste 2000 de ani este credința noastră de căpătâi, cea care ne diferențiază de toate curentele acestei lumi ce vrea cu tot dinadinsul să-L alunge pe Hristos din ea: HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE!
 

Cânt cu toată forța bucuriei, în timp ce gândul nu se poate opri să nu-și amintească de Paștile trecut, când am ascultat Slujba aceasta la televizor. Îmi răsună în minte cuvintele părintelui Răzvan Ionescu: Nu o să ni-L ia nimeni pe Hristos din viața noastră dacă vrem să avem parte de El și-L căutăm cu tot dinadinsul.
 

Și în clipa asta sunt fericită! O fericire nepământească, o fericire cu nimic comparabilă, venită din certitudinea că nu voi fi niciodată singură, căci Hristos a venit și pentru mine, S-a jertfit și pentru mine și mă vrea și pe mine, ca pe fiecare dintre noi, în Împărăția Sa.
 

Iată cum, la un an distanță, ne-a rânduit Domnul ca azi să fim unul lângă altul, inimă lângă inimă, spune Părintele Iustin. Aceleași inimi pe care Dumnezeu ni le cere, căci El Însuși spune: Fiule, vreau inima ta!. O inimă plină de virtuți, de bunătate, milostenie, credință.
 

Intrăm în biserică noi, acei puțin rămași după împărțirea Luminii și a Sfintelor Paști. Oamenii stau în liniște, pe scaune, în timp ce copiii și părinții lor stau în cafas, întinși pe păturici aduse de acasă special pentru această noapte altfel decât oricare alta. Între cântări și voci șoptite de copii fericiți, slujba se scurge încet.
 

Ziua Învierii, cântarea cu totul minunată a acestei Sfinte slujbe, se naște din glasurile celor doi părinți. Glasul Părintelui Nicolae răsună azi numai în inimile celor care se gândesc la el în aceste clipe. Poate cântă și el cu noi, din Rai.
 

La sfârșit, mulți se împărtășesc.
 

Sus, în cafas, se ciocnesc ouă și se întinde o masă ca o agapă, unde se servesc unii pe alții cu ce au adus: ouă, cozonac și bomboane de ciocolată.
 

Ne retragem încet spre casele noastre, încercănați, cu ochii obosiți și cu inimile pline. Străzile sunt circulate de oameni care vin din același loc – de la biserică.
 

Lumea mi se pare din nou frumoasă și cred și sper că mai avem o șansă, în lumea aceasta, atâta timp cât Hristos se ridică iar din moarte pentru a ne izbăvi din păcat. În minte îmi cântă tot cântarea Învierii. Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând!
 

Ce bine și frumos este lângă Tine, Doamne!
 

(Text de Madalina-Florina Andreescu)