12.10.2020

Hramul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Priveghere

200926-Priveghere-Sf-Antim-14

Bucură-te, Sfinte ierarhie Antim, mucenice al lui Hristos!
 

Biserica ortodoxă îl sărbătorește în 27 septembrie pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, ocrotitorul parohiei noastre, alături de Sfânta Cuvioasă Parascheva.
 

Sărbătoarea a început sâmbătă seară, cu slujba Vecerniei, urmată de Acatistul Sfântului. Într-un sobor de 10 preoți, alături de credincioși, s-a adus laudă celui mult iubitor de Hristos și de poporul pe care l-a păstorit, martirul care stă la temelia culturii române.
 

Născut în Iviria, Georgia de azi, Sfântul Ierarh Antim este o figură ilustră a istoriei poporului român și un mare ocrotitor al ortodocșilor răsăriteni.
 

A avut o viață grea, fiind vândut ca sclav la turci încă de când era copil. Însă Dumnezeu l-a găsit vas ales, iar prin pronia Sa a fost, pe rând, stareț al mănăstirii Snagov, episcop al Râmnicului și mitropolit al Țării Românești, în 1708.
 

El a ajuns mai întâi în Moldova, iar apoi în Țara Românească, chemat să lucreze la tipografia românească, din porunca domnitorului Constantin Brâncoveanu, pentru a apăra Ortodoxia prin tipărirea cărților de cult și de cultură creștină.
 

Pe vremea aceea cartea era la mare preț, era un obiect sacru. Valora mai mult decât o pereche de boi. Conținutul ei era bătut slovă cu slovă, ceea ce făcea ca truda nașterii unei cărți să fie istovitoare.
 

Sfântul Ierarh Antim a tipărit 64 de cărți, din care 39 sunt opere proprii, iar 21 sunt în limba română. Poate cele mai cunoscute sunt cele 28 de predici ale sale, adunate sub numele de Didahiile, din perioada cât a fost mitropolit, care alcătuiesc o operă complexă în care se împletesc învățături dogmatice, liturgice, morale, îndemnuri și rugăciuni personale.
 

El este considerat ctitor al limbii liturgice românești și fondator al limbii române literare, alături de alți mari cărturari români.
 

Popoarele ortodoxe cucerite de turci îi datorează tipărirea a numeroase cărți ortodoxe în limbile lor: greci, bulgari, sârbi, georgieni, arabi, fiind un adevărat stâlp al ortodoxiei. El însuși vorbea limbile română, greacă, arabă, slavonă, turcă și știa să facă în chip minunat sculptură, desene și broderii, după cum scrie istoricul Anton Maria del Chiaro.
 

El este și ctitorul mănăstirii Antim din București, podoabă de arhitectură, pictură, sculptură și odoare bisericești, ale cărei planuri de execuție au fost întocmite chiar de mâna sa.
 

Pentru că a militat pentru drepturile ortodocșilor, într-o lume în care turcii făceau legea, a fost exilat pe viață la mânăstirea Sfânta Ecaterina, din muntele Sinai, din porunca sultanului Ahmed. Dar nu a ajuns acolo, fiind asasinat pe drum de către ostașii turci, iar trupul i-a fost aruncat în apele râului Tungia, la ieșirea din Adrianopol.
 

Cum putem cinsti viața acestui om minunat, patriot și sfânt?
 

Prețuind mai mult bucuria lecturii, bucuria cărților pe care el mult le-a iubit. Nimic nu se compară cu fila tipărită!
Să citim cuvintele Sfinților Părinți pentru a ne întări credința, să citim zilnic Sfânta Scriptură, Didahiile sale, pilde din Pateric.
Să-i urmăm modelul de patriotism și să ne iubim țara și limba română pe care el le-a înnobilat, deși a fost străin de acest neam, prin naștere.
 

Sfântul Antim Ivireanul să ne mângâie sufletul și să ne întărească în credință, ducându-ne rugaciunile înaintea tronului Sfintei Treimi.